Stabilisem unde să primesc comanda . Așteptam, simțeam frigul, era întuneric deja. Am decis să merg în mașină și să răspund atunci când își va fi anunțat sosirea. Aveam banii potriviți, știam că nu erau fix cât convenisem. Mă întrebam dacă avea rest sau în caz contrar ce aveam să fac.
A venit, mi-a dat produsele, i-am dat banii, mi-a zis să fie potriviți, i-am dat cele două bancnote și am zis, așa am, e ok? Mi-a zis că da, și am plecat fiecare în direcția sa. Restul nu era o sumă importantă și mi-am zis că e ok, contează efortul, a venit până aici, etc.
***
Eram deja în mașină când am primit msajul cu scuze și intenția de a ne întâlni iar pentru a-mi da restul. Ceva din mine m-a împins să scriu că e ok, că nu mă aștept la vreun rest și să lăsăm așa. M-a surprins felul în care a venit răspunsul, hotărârea cu care era scris, și felul răspicat al formulării: „nu se poate, voi lăsa restul la poartă, îl găsiți la portar. Trebuie să fie rezolvat!” și la următoarea mea replică am primit mesajul : „Trebuie să fie corect!” Acest mesaj a ajuns la mine cu o semnificație aparte, se adresa unor răspunsuri de demult, venea special pentru sufletul meu. Primul impuls a fost să îmi spun că acest „trebuie să fie corect” nu aparține oamenilor și că totul se echilibrează într-un plan superior, adeseori fără să fim conștienți.... Și totuși, ceva dinăuntru se agățase de sensul cuvintelor... apoi am știut: avem obiceiul să rămânem agățați sau să favorizăm confuzii prin disponibilități aparente, ori încheieri amânate... avem obiceiul să ne mințim rațional și să facem să tacă ceea ce în adâncul nostru știm deja: acolo, pe acele drumuri, nu mai există continuare pentru noi și singura continuitate este minciuna pe care ne-o întreținem singuri. Nu va exista niciodată o situație miraculoasă care să schimbe totul radical, nu va fi niciodată un gest minune dacă el nu a fost făcut în tot răstimpul trecut, nu va mai fi nicio răsturnare de situație dacă nu alegem să acționăm în angajamentul deplin față de ceea ce ne reprezintă, ce suntem, ce ne este menit.
„Trebuie să fie corect!” este înțelesul ce vine până la urmă în fiecare dintre noi și în acea clipă de deschidere sinceră, auzim în sfârșit ceea ce era necesar de mult timp. Atunci decidem să răspundem chemării sufletului nostru, să rupem lanțul la a cărui pecetluire am contribuit și noi și mai ales, să acceptăm că nimic, niciodată nu e nevoie să facem de unii singuri... abia atunci, în acea clipă de lumină, dăm drumul traumelor și le lăsăm să alunece așa cum ar fi fost necesar să o facem de mult timp... abia atunci oprim rotirea otrăvitoare a motivelor pe care ni le-am tot repetat în timp și decidem să alegem ceea ce este de fapt CORECT pentru sinele nostru, făcând un act de dreptate și de pace pentru noi și viața noastră. Este și asta o formă de iubire pentru liniștea noastră dar și a celorlalți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu