Sunt acele opere de artă care, pe măsură ce trec anii, veacurile, pojghițele li se subțiază și se decojesc. Uneori ce e dedesubt dezamăgește, alteori, dimpotrivă, scoate la lumină ceva de mare preț. Cred că oamenii sunt supuși unui proces asemănător cu trecerea prin timp și prin încercări: toate probele sunt de fapt niște șlefuiri și niște prilejuri de revelare a ceea ce există sub straturile de conveniență.
Îmi imaginez uneori că suntem îmbrăcați în straturi asemănătoare învelișului unui dalmațian cu mai mult sau mai puțin conținut negru și că la fiecare eveniment o anume ”pată” se vrea șlefuită, curățată, albită... fricile în special sunt „pete” predominante, urmează dependențele, lipsa de încredere, emoțiile negative care tulbură starea de echilibru și pace lăuntrică. Asemenea curățării în natură, la fel și transformările, decojirile interioare necesită soluții diferite: unele dispar doar cu o ușoară clătire, pentru altele sunt necesare temperaturi mai înalte sau procese mecanice dure, la altele aplicăm soluții chimice ori asistăm liniștiți la transformarea lor.
Asemeni operelor de artă străvechi, fiecare dintre noi traversează procese de dezvelire mai mult sau mai puțin dureroase, până când nud, firesc, sinele se arată vieții.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu