miercuri, 2 martie 2022

O altfel de privire- 309- Semințele

 Suntem precum niște câmpuri roditoare peste care se aștern zilnic mii de semințe. De fiecare dată când doi oameni discută, din fiecare trece în celălalt ploaia stropilor de sensuri, idei, trăiri ce sunt tot atâtea semințe invizibile: „ești frumos” sau „ești mai puțin frumos decât îmi doresc”, „ești un om valoros” sau „ești un om mediocru”, „vreau să fiu lângă tine pentru ceea ce suntem împreună” sau „vreau să fiu cu tine pentru că îmi satisfaci unele dorințe sau pentru că vreau să uit pe cineva”, etc. În fiecare interacțiune se așterne asupra firii noastre o mantie groasă de semințe. 

În timp, unele dintre ele își găsesc calea spre a se înrădăcina și apoi cresc până la rod. 

Din această perspectivă, într-o relație este foarte important să verifici periodic ce semințe au prins rădăcină în celălalt. Sunt unii oameni care vorbesc mult, care nu îți dau timp nici să respiri, după cum sunt și oameni care tac mult și abia spun două vorbe; oricum, semințele se împrăștie.

Foarte puțini oameni vin la o primă întâlnire ca niște soluri proaspăt arate, curățate, primenite; cel mai des, venim  plini de lăstărișul altor semințe ce au crescut deja în noi și asta face să fie dificil să ne vedem cu adevărat, să ne înțelegem, să ne cunoaștem. Tot ce ne atrage atenția, de multe ori, este doar pădurea sălbatică ce s-a dezvoltat în timp în noi și care, adesea nu mai lasă loc unei alăturări și însoțiri reale, autentice. 



Niciun comentariu: