Sunt acele momente când ceva din înțelegere mai face un pas, când perspectiva cu care viața ți se arată se mai lărgește cu o fracțiune...
***
Obișnuiesc să simt, să știu potrivirea dintre cuvintele cuiva și adevăratele sale intenții, dintre ceea ce arată și ceea ce este cineva în acel moment. Inițial asta m-a făcut să mă retrag din anturajul respectivului și cu timpul „distopia” dintre ceea ce spun ori fac mulți oameni și ceea ce „îi mână” dinăuntrul lor mi-a creat trăiri de dezamăgire, lipsă de sens, deșertăciune...
Am trecut prin diferite etape, de la a crede că respectivii oameni trăiau conștient această manifestare, apoi la „iartă-i că nu știu ce fac!” până la „asta e lumea, ăsta e nivelul fiecăruia, asta e!” M-am retras și am revenit lângă oameni de nenumărate ori, am obosit și am pornit din nou, am murit și am reînviat atât de des încât mi-am spus că undeva, aici, mai e un înțeles; știam deja că ceea ce contează este ce facem noi înșine cu ceea ce trăim, indiferent de ceea ce se petrece în exterior, știam că în fiecare moment avem șansa alegerii, știam că trăim sinusoidal, că fiecare om are suișuri și abisuri în armonie, manifestare, integritate. Am trăit credința și miracolul ei, am trăit îndoiala și același miracol a apărut iar, inversat...
La un moment dat am văzut un film și nu l-am înțeles, apoi, după zece ani l-am revăzut și am mers pe firul unei idei, am înțeles puterea unui gând „bine așezat, bine înțeles, bine digerat” în interiorul nostru... acum cred că oamenii sunt manifestarea unei idei ce stă fixată puternic în ființa gazdei și mai cred că oamenii în sine sunt definiți mai ales de „ideea” care îi ghidează și că diferențele vin din faptul că majoritatea oamenilor împrumută idei „care dau bine” afișându-le ca fiind ale lor, când de fapt nu au reușit să scoată din rădăcina ființei lor idei mai vechi ce continuă să-i dirijeze.
***
„Cunoaște-te pe tine însuți!” poate fi spus mai pe înțeles, află-ți Ideea ce te mână, căci ea îți este adevăratul stăpân. Ideea, sau Visul sau Vălul indiferent că le spui obiective, ținte, borne... sau idealuri nobile, țeluri înalte, trăiri onorabile, fiecare dintre noi a fost născut dintr-un Cuvânt, dintr-o idee și aceasta este datoria adevărată a fiecăruia: să-și cunoască originea, să o accepte, să o manifeste în integritate, ori să facă un pas lateral și să o observe neutru...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu