Mi-a spus la plecare: Faceți ceva, nu e bine să trăiți așa... vă blochează corpul, tot...Am întrebat neutru: - Ce să fac?
- Să alegeți, mi-a răspuns...
Când am auzit răspunsul mi-am spus, ei da, sigur, toți știm asta. E evident, e tocit deja. Apoi, gândul îmi relua în auzul dinăuntru acest îndemn: „Să alegeți!” o dată, încă o dată, iar și iar, de atâtea ori încât la un moment dat m-am întrebat: Eu CE aleg de obicei?... Și mi-am văzut alegerile evidente, cele reale dar, undeva mai în umbră le-am văzut pe cele adevărate, cele care stăteau la temelia celorlalte alegeri vizibile.
Și apoi am văzut toate ființele care trăiesc în mine: copilul care am fost și încă mai sunt, femeia ce am devenit, mama, fiica, dascălul, omul ...Mă priveau la rândul lor și fiecare mi-a spus că orice alegere de-a mea a avut o consecință dureroasă pentru cel puțin una dintre ele.
***
Mă gândesc la alegerile pe care le facem uitând de părți din noi sau de noi înșine cu totul, la timpul care vine apoi pentru a vindeca atât cât se poate, ceea ce am ales... Îmi doresc să învăț să fac alegeri benefice, alegeri care să îmi aducă alinare, afecțiune, înțelepciune, discernământ, bucuria vieții, care să îmi permită să îmi ofer zilnic experiențe, oameni, gânduri, sentimente, lucruri valoroase. Îmi doresc ca iertările mele să fie primite și la rândul meu să primesc iertări, și mai presus de toate, îmi doresc să nu uit niciodată că IUBIREA însăși este o alegere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu