Încă de mici auzim adeseori în jurul nostru aceste vorbe: „Poartă-te frumos!”
Spuse de familie, de cei mai în vârstă din anturaj ori de învățători, cu timpul ele ajung să reprezinte pentru noi semnale de alarmă asociate cu „Nu ești ok!”, „Ceea ce faci este dificil de acceptat!” și câte alte sensuri care ne „apasă” așa-zisele butoane ale ființei.
***
Cum avem de atâta timp grijă să purtăm haine frumoase, accesorii asortate, să ne „purtăm” cunoștințele și să le arătăm cât mai elevate, să ne ajustăm imaginea prin vârste, mă întreb adeseori cum ar fi dacă am ști să ne purtăm pe noi înșine frumos prin viața asta: să ne spălăm amintirile, să ne curățăm gândurile, să ne parfumăm sentimentele; cum ar fi să ne însoțim experiențele într-un mod sănătos pentru noi și cei din jur, să ne curățăm ferestrele minții cât mai des, să ne îngrijim visurile, să le udăm și fertilizăm?
„Poartă-te frumos!” ar fi atunci un îndemn de a te însoți într-un mod demn, generos și blând, înmiresmat și grațios prin etapele vieții din drumul tău și al celorlalți cu care te întâlnești. Ar fi doar o urare de drum bun prin viața asta, de salut și bucurie.
Poartă-te frumos deci, pe tine și pe toți pe care îi porți în tine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu