În ultimii ani, vorbim adeseori despre trezire.... parcă mai mult decât oricând...De obicei asociem acestui cuvânt o situație de revenire dintr-un somn, ori dintr-un vis ori, mai nou, dintr-un tărâm spiritual inferior sau caracterizat de opacitate.
***
Dacă ar fi să ne gândim la nivelul la care se produce aceasta, putem vorbi despre o trezire a minții ori intelectuală, atunci când înțelegi fenomenele, desfășurarea lor, faci deducții din elemente disparate, faci raționamente realiste. Este o trezire importantă pentru supraviețuire, integrare, comunicare socială. Dezvoltată de una singură, acest fel de trezire duce în egală măsură la creșterea orgoliului, aroganței, fixismului. In extremis, omul respectiv poate apărea celorlalți precum luciul metalic al unei spade reci.
Există apoi o trezire a inimii, e ca o căldură și o dilatare ce vine cu aceasta. Simți cum undeva în miezul ființei tale pâlpâie un altfel de foc, te așezi într-o anume bunătate și blândețe care îți fertilizează ființa și care îți schimbă însuși felul de a fi. Dacă ar fi să fie doar ea, aceasta duce în timp la un comportament excesiv emoțional, cu o sensibilitate nocivă. In extremis, acel om poate părea moale, slab, chiar prost.
Trezirea în sine se află pe o treaptă superioară a existenței; în momentul acestei treziri, trăirea ta pe pământ capătă claritate, limpezime. deodată știi pur și simplu, fără să deduci, fără să cauți să înțelegi. Intuiția este modul preponderent de manifestare a capacităților tale, blândețea este suplă, însoțită de o fermitate corectă, echilibrată. Totul în manifestările tale pare dozat corect, iar ceilalți te percep ca pe un reper, devii o sursă veritabilă a discernământului, a înțelepciunii. Știi atât pentru tine cât și pentru oricine căci ceilalți sunt dintotdeauna un alt tu. Devii partea de stabilitate și armonie din întreg, devii oaza din deșert, timpul de pace din orice război, direcția corectă din orice răscruce.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu