La miezul nopții lumina sfântă își începe drumul inimii, luminând cu căldură fiecare chip. O dată în an fiecare dintre noi dăm mai departe și primim cu bucurie licărul vesel pe care îl ocrotim apoi, cântând. După aceea îl ducem încetișor în casele noastre și îl așezăm undeva lângă intrare să vegheze și să protejeze.
E un miracol în sine.
În afara zilei de sărbătoare există încă un alt drum al luminii care se transmite de la un om la altul până când se răspândește în întreaga omenire, până când fiecare dintre noi va avea lumina sa pe care o va duce în casa sufletului și o va pune în loc ales ca să vegheze și să ocrotească.
Este lumina iubirii pe care a aprins-o cândva un om și a lăsat-o să treacă la omul pe care l-a iubit cu dragoste pură. ..și au fost atunci două lumini care, încet, încet s-au înmulțit când fiecare om a iubit pur și senin, frumos și limpede. Lumina iubirii se transmite mereu și încă se răspândește; cândva oamenii se vor naște cu sufletul deja luminat... până atunci însă, cu fiecare om care îl iubește pe celălalt ea trece de la un suflet la altul aprinzând cerul și pământul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu