Ai văzut vreodată Iubirea?
Ai privit dansul razelor din părul ei cum îi mângâie chipul; ai văzut cum o caută lumina în fiecare gest ca să i se oprească jucăușă în privire și apoi să treacă săgeată aurie, prin inima lor? Ai văzut vreodată ploaia difuză din pori ce îmbrățișează aerul iubiților atunci când se privesc?
Ai văzut uimirea ce face colțul inimii să tresare când în preajmă apare acea energie familiară, acea prezență pe care celălalt o recunoaște deja, repetat, din veacuri ...
Ai văzut cum din îmbrățișarea lor cresc aripi imens albastre care apoi devin mii de aripi albe înmugurite pe existența întreagă, mulțumită lor, iubiților?
Ai văzut cum coboară pacea când el o privește zâmbind? Întregul Univers se așază cuminte și stabil, după trăirea lui când se găsesc.
Ai văzut vreodată ploaia? Ai văzut-o cum potolește Setea, acea sete de bucurie, de rod, de pur, de curat, de înviorare, de preaplin, de rupere de zăgazuri, de curgere, de topire...
Ai văzut vreodată Iubirea?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu