luni, 16 noiembrie 2009

A messui- messuire, a netui-netuire

Scriu acest text pentru a puncta aniversarea unui an de messuire... mai precis, anul trecut pe 15 noiembrie am decis sa intru pe net pe unul din site-urile de socializare. Mi-am activat un cont şi am început să cunosc oameni. Sunt o persoană deschisă la minte (cum spune englezul) aşa că nu am avut nici o problemă să discut cu tot felul de oameni.

De obicei, la o aniversare apare inevitabil şi un moment de retrospecţie. Pot afirma că acest an de messuire m-a învăţat multe lucruri despre mine şi despre oameni, lucruri pe care, paradoxal nu le înţelesesem din realitate.

Am învăţat că real sau virtual viaţa are aceleaşi ingrediente şi asta nu pentru că aşa e viaţa ci pentru că indiferent unde eşti duci cu tine sentimentele pe care le trăieşti: bucuria, tristeţea, speranţa, dezamăgirea, iubirea, compasiunea ,frustrarea sunt aceleaşi. Ele sunt mereu în noi. Un om sau o situaţie le poate scoate la iveală dar depinde doar de tine cât de intens vrei să le simţi sau cât de mult le laşi să se dezvolte.

Am învăţat despre mine că nu oamenii erau aceia care stăteau la baza stărilor mele cele mai negre, ci situaţiile care se creau şi am înţeles că pot ieşi din situaţii în mai multe feluri şi că şi aceste feluri se învaţă.

Am învăţat că dincolo de păcate, de sfaturi , de feng shui, de mantre există un echilibru pe care prin alegerile noastre e posibil să îl stricăm , dar că avem mereu a doua şansă şi că există gesturi, cuvinte, trăiri care pot reface echilibrul.

Am învăţat că realul este o proiecţie a minţii noastre şi că dincolo de simţuri, prin minte poţi să simţi realul chiar fizic. Şi mai ştiu acum că nu oamenii ne fac să suferim, sau ne fac rău ci NOI prin felul cum reacţionăm. Am aflat că pot alege să fiu rănită sau pot alege să fiu senină după orice fel de gest al altcuiva.

Am învăţat că nimeni nu mă poate forţa să fac ce nu vreau şi că tot ceea ce mi se întâmplă este ca urmare a disponibilităţii mele pentru acel lucru. Asta m-a învăţat cel care a rămas prietenul meu de atunci , mi-a zis : „Oana, eşti la tine acasă, nu o să te forţeze nimeni să vorbeşti, să fii disponibilă, să fii la dispoziţie dacă nu vrei.”

Am învăţat că există un timp pentru toate şi că net-ul mai mult ca orice altă situaţie te ajută să înţelegi importanţa comunicării, a cuvintelor greşit înţelese, chiar a modului cum văd oamenii sensul aceleiaşi propoziţii.

Am învăţat ce forţă se naşte când doi oameni vor acelaşi lucru în acelaşi timp şi cât de bine îi e sufletului când găseşte altul pe măsura lui. Am învăţat că iubirea între doi oameni nu este să ne sprijinim unul pe altul ci să ne creştem forţa unul altuia.

Am învăţat să-mi cunosc limitele mai bine, să mi le accept – am învăţat ce înseamnă să mă iubesc pentru a putea dărui iubire şi că dincolo de wireless există un alt suflet care are fereastra deschisă spre tine. 

Am învăţat că pe net poţi face tot ce doreşti, ca şi în viaţă şi că poţi alege cum să trăieşti net-ul: îl poţi lăsa să te domine sau îl poţi face să fie în folosul tău. Chiar dacă sunt tot felul de capcane, poţi alege să trăieşti frumos oriunde: în real, în virtual, în vis, în viaţă: ORIUNDE.

Pentru mine un an de net a fost plin: am trăit de toate şi am învăţat multe. Şi am înţeles şi mai bine ce înseamnă „Mai presus de toate , fii ţie însuţi credincios.”

La bună messuire, netuire şi pe curând.



Trimiteți un comentariu