miercuri, 28 septembrie 2016

O altfel de privire-121- Nodurile

Una din bucuriile copilăriei mele era să mă uit în punga cu gheme din care mama ne lucra  ceva frumos în serile lungi de iarnă. Cu timpul, în acea pungă apărea invariabil o încurcătură, ca un bulgăre uriaș multicolor și pe care cu multă migală îmi plăcea să o descâlcesc. Luam frumușel grămada aceea pe genunchi, mă uitam puțin la ea ca să îi prind felul și apoi luam fir cu fir până când fiecare se regăsea în întregime pe ghemul de unde se desfăcuse. 

***
 La o altă scară, pentru noi toți situația se repetă și avem  exact același lucru de făcut și în viața de zi cu zi... prin ceea ce am moștenit, prin tot ce am creat cu alegerile făcute, prin tot ceea ce am cedat sau am luat nemeritat avem adeseori în față o grămadă ce ne îmbie la descâlcire. Și atunci, e nevoie să  pornim ușurel pe câte un fir, să ne oprim cu răbdare și migală la fiecare nod și să continuăm până când firul revine cuminte și armonios pe ghemul său. Uneori vom avea surpriza de a vedea cum un nod dezleagă mai multe fire care se ușurează brusc și lasă un gol în acea parte.  Unele fire nu vor decât să fie trecute delicat pe lângă altele, pe când în cazul altora găsim noduri complicate cu ele însele sau cu fire nebănuite. Adăstarea  la un nod are rostul său de creștere și maturizare. Să tai nodul, precum Alexandru cel Mare, poate fi o soluție rapidă, de moment, dar nu rezolvă în întregime situația.

***

Există câte un  timp dedicat călătoriei de-a lungul unui fir și asta o vom ști sau ni se va arăta prin toate din jur până când fiecare ghem se  reîntregește  și se reinstalează regatul  armoniei. 


Trimiteți un comentariu