joi, 21 august 2014

Până la urmă

Până la urmă ajungi să înţelegi că relaţiile  prin care ai trecut  de-a lungul timpului au avut în egală măsură momente minunate şi momente ingrozitoare, că împreună cu  celălalt ai trăit deopotrivă şi raiul şi infernul. Cu parcurgerea  vârstelor  constaţi mai întâi cu uimire şi apoi începi să accepţi că nici o relaţie nu se desfăşoară într-un cadru lipsit de încercări, că în fiecare dintre relaţii trăieşti neînţelegeri, cunoşti  lipsa de comunicare totală, tăceri absurde, dorinţe nespuse, emoţii dureroase, în fiecare relaţie  te  doare sau  simţi cruzimea indiferenţei, ori ai sentimentul neiubirii şi că exact în momentul acela eşti cel mai singur om de pe lume. 

Până la urmă, după ce constaţi că toate se repetă  la orice nivel ai două opţiuni: fie  îţi închizi inima de tot şi nu mai crezi  în nimic, fie ajungi să te accepţi pe tine cel care eşti de dinainte de memorie, cel care nu ai nici un gen, cel care ai fost dintâi.

***

Şi până la urmă, întâlnirea se întâmplă:  te întorci la cel ce ai fost pentru prima dată fiinţă, te cauţi până când ajungi să te intuieşti: tu cel ce ai apărut imaculat în aventura vieţii pe pământ, tu acela care ai trecut pragul  spre a juca jocul vieţi celei dintâi; l-ai jucat şi ai pierdut uşor, ai  vrut să intri în joc şi a doua oară ca să mergi mai departe, să îl joci mai bine însă deşi cunoşteai anumite încercări de data asta ai întâlnit altele, cu totul noi, al căror răspuns nu l-ai nimerit şi atunci ai repornit jocul vieţii... La un moment dat, te-ai trezit atât de departe de ceea ce ai dorit, atât de  obosit încât nu l-ai mai vrut şi când ţi-a venit din nou rândul  să joci ai refuzat, ai zis "nu, de data asta nu mai vreau, până la urmă nu e nimic acolo care să mă mai atragă, poate că  nu i-am înţeles regulile, dar nu mai vreau: nu mai vreau să joc, să trec peste obstacole, nu mai vreau să dau cu zarul, nu mai vreau să am iluzia victoriei, nici măcar a jocului în doi."

Stăpânul jocului te-a privit doar o secundă şi ai revăzut în ochii lui bucuria cu care ai intrat în jocul dintâi,  dorinţa  de a trece prin toate nivelele, prin toate probele, entuziasmul de a juca şi de a ajunge la nivelul cel mai înalt, angajamentul primordial. Acea privire, te-a redat ţie şi  ai aruncat încă o dată zarul pentru prima dată, ai primit numărul de  start cu uimirea altui început şi liniştea amintirilor din jocurile precedente. Eşti din nou printre ceilalţi jucători... şi  vei juca până la urmă.



Trimiteți un comentariu