sâmbătă, 5 mai 2018

O altfel de privire-194- Aripa iubirii

E fascinant cum se schimbă totul în prezența iubirii...

Se întâmplă  să fiu atentă la chipul unui om pe care îl văd prima dată, să mă surprind cum îi descopăr trăsătuile, cum îi ghicesc stările, trăirile  de dincolo de ridurile, de umbrele ori licăririle ce îl străbat când vorbește. Mă întorc apoi la ceea ce simt în preajma acelui chip, dacă prin mine e liniște sau dimpotrivă, dacă mă traversează vreo undă oarecare de tensiune ori vreo dorință.

  În anumite cazuri atunci, în acel timp al primei întâlniri se produce un anume miracol,  acel ceva nedefinit și de neexplicat, acel ceva ce face ca ochii aceia să devină mai târziu ochii cei mai căutați, gura aceea care se mișcă oarecum halucinant sub privirea mea în timp ce spune frazele dialogului de conveniență să devină  aceea unică ce va fi mult sărutată și va săruta cu patimă, mâinile acelea care gesticulează într-un acompaniament anume, punctând regulat cadența vorbelor rostite să devină mai târziu mâinile a căror mângâiere, atingere, îmbrățișare să fie cele mai de preț. 

Adeseori m-am întrebat ce face ca din toți oamenii pe care îi întâlnim, cu care vorbim, cu care punem în comun inspirație, efort, creație, unul anume să fie acela alături de care pătrundem în misterul iubirii. Alunecarea acesta de la necunoscut, străin, oarecare spre cel mai dorit, mai drag, mai prețuit este un anume  mister. Distilarea prezenței celuilalt aproape nebănuit în esența noastră, impregnarea cu ființa lui este cel mai frumos și plăcut mod inventat de natură pentru a ne ajuta să evoluăm, să ne maturizăm.

Oamenii cu care am simțit atracția cea mai puternică au fost și au rămas oamenii cu care am învățat cel mai repede, cu care am crescut cel mai mult și le mulțumesc. 

Trimiteți un comentariu