Sunt acele situații când, ajuns dincolo de limitele fizice cunoscute, omul trăiește experiența Mirajului: în fața ochilor săi apar figuri, imagini ca și cum ar fi reale, ca și cum ar avea consistență, viață proprie. ”Fata Morgana” din deșert ori imaginea unor vapoare ori orașe pe întinsul nemărginit al apelor, sau pe desfășurătoarea cerului sunt momente de relevare a mirajului.
***
Cred că, în afara situațiilor deja cunoscute ale limitelor fizice, există și altfel de miraje, ale visului, ori ale contemplării, ori ale dorinței puternice. Adeseori se întâmplă ca astfel de imagini ale închipuirii să ”joace” o vreme prin fața ochilor sufletului ademenindu-l, iar acesta, impresionat, să se lase purtat de lumea lor. În timpul acesta, restul trupului, mai greoi din fire, rămâne derutat, neștiind prea bine ce e cu el și apoi, brusc se urnește și pornește după suflet, până se reunesc iar sferic, se contopesc, se suprapun organic.
Când trupul a ajuns din urmă sufletul aflat în lumea de miraje, acestea devin pipăibile, imaginile se materializează, visul se trăiește aievea, realul și închipuitul sunt una.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu