joi, 21 martie 2013

Din grădina vieţii 4


Într-o zi în grădină a apărut un câine. Era mic, uşor speriat. L-a pus în curticica destinată lui însă la scurt timp a reuşit să iasă. După câteva încercări eşuate, l-a lăsat liber prin curtea mare. Câinele creştea, se acomoda cu locurile, se simţea în largul său. Nu mai tânjea după familia sa. Obişnuia să îşi arate afecţiunea faţă de oameni, se juca ades cu copiii, cu pisoiul casei. Era un membru iubit al familiei.
Grădinarul îl privea cu un sentiment amestecat: îi era dragă existenţa aceasta plină de manifestări la graniţa dintre instinctual şi emoţional dar în acelaşi timp privea cu inima strânsă la modificările pe care le aducea grădinii sale: apăruseră gropi în locuri unde altădată ieşeau primule, gărduleţele ce despărţeau frumos spaţiile cu flori mai delicate căzuseră în salturile avântate din urmăririle jucăuşe, sau în goana iute de descărcare a energiilor stagnante. Un pomişor ducea brav urmele colţilor încercaţi în drumul lor spre străpungerea gingiilor, grămada de compost privea împrăştiată şi uimită norii din diferite locuri ale grădinii, iar întreaga curte intrase sub stăpânirea haotică a acestui nou venit instinctual. S-a gândit pentru o clipă la ciudata situaţie de a fi în postura stăpânului care priveşte  la ce se întâmplă cu grădina lui când intră în posesia unei fiinţe primare. Îi iubea pe amândoi... Grădina fusese creaţia lui, o făcuse dându-i formă în lucrările anuale repetate. Fiinţa nou venită crescuse sub ochii săi: îi dăruise afecţiunea sa, îl hrănise, îl plimbase uneori.
Grădinarul se gândea să îl ducă la dresaj pentru a mai salva ce se mai putea când, într-o bună zi, căţelul a dispărut. Pur şi simplu a fugit sau l-a furat cineva.
În momentul acela, a simţit pustiul din grădină, a mirosit aerul schimbat, a stat o vreme văzând în închipuire mişcări  zglobii  punctând cu pete colorate din fiinţa lipsă  spaţiul tăcut şi apoi a început să cureţe pământul, să taie arbuştii, să sape parcelele.
***
TE-am întrebat cândva: „Cum pot să TE iubesc?” şi mi-a venit în minte un gând: „Iubeşte tot ce am creat EU. Respectă, îngrijeşte!”
***
Noi toţi suntem nou veniţi iubiţi în grădina Marelui Grădinar  şi ades nici nu băgăm de seamă cum trăim  în ea.








Trimiteți un comentariu