Într-o zi în grădină a apărut un câine. Era mic, uşor speriat. L-a pus în
curticica destinată lui însă la scurt timp a reuşit să iasă. După câteva
încercări eşuate, l-a lăsat liber prin curtea mare. Câinele creştea, se acomoda
cu locurile, se simţea în largul său. Nu mai tânjea după familia sa. Obişnuia
să îşi arate afecţiunea faţă de oameni, se juca ades cu copiii, cu pisoiul
casei. Era un membru iubit al familiei.
Grădinarul îl privea cu un sentiment amestecat: îi era dragă existenţa
aceasta plină de manifestări la graniţa dintre instinctual şi emoţional dar în
acelaşi timp privea cu inima strânsă la modificările pe care le aducea grădinii
sale: apăruseră gropi în locuri unde altădată ieşeau primule, gărduleţele ce
despărţeau frumos spaţiile cu flori mai delicate căzuseră în salturile avântate
din urmăririle jucăuşe, sau în goana iute de descărcare a energiilor stagnante.
Un pomişor ducea brav urmele colţilor încercaţi în drumul lor spre străpungerea
gingiilor, grămada de compost privea împrăştiată şi uimită norii din diferite
locuri ale grădinii, iar întreaga curte intrase sub stăpânirea haotică a
acestui nou venit instinctual. S-a gândit pentru o clipă la ciudata situaţie de
a fi în postura stăpânului care priveşte la ce se întâmplă cu grădina lui când intră în
posesia unei fiinţe primare. Îi iubea pe amândoi... Grădina fusese creaţia lui,
o făcuse dându-i formă în lucrările anuale repetate. Fiinţa nou venită crescuse
sub ochii săi: îi dăruise afecţiunea sa, îl hrănise, îl plimbase uneori.
Grădinarul se gândea să îl ducă la dresaj pentru a mai salva ce se mai
putea când, într-o bună zi, căţelul a dispărut. Pur şi simplu a fugit sau l-a
furat cineva.
În momentul acela, a simţit pustiul din grădină, a mirosit aerul schimbat,
a stat o vreme văzând în închipuire mişcări zglobii punctând cu pete colorate din fiinţa lipsă spaţiul tăcut şi apoi a început să cureţe
pământul, să taie arbuştii, să sape parcelele.
***
TE-am întrebat cândva: „Cum pot să TE iubesc?” şi mi-a venit în minte un
gând: „Iubeşte tot ce am creat EU. Respectă, îngrijeşte!”
***
Noi toţi suntem nou veniţi iubiţi în grădina Marelui Grădinar şi ades nici nu băgăm de seamă cum trăim în ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu