vineri, 31 octombrie 2014

Gândul de week-end-104


Vedem doar ceea ce există în forma sau poziţia la care ne aşteptăm; dacă este altfel, e invizibil pentru noi chiar dacă fizic este foarte aproape.




luni, 27 octombrie 2014

Darul...

Trăim o parte a vieţii imaginând lucruri viitoare, situaţii, trăiri... primim oamenii în viaţa noastră cu sentimentul că ei sunt ai noştri, îi "luăm în stăpânire" când intră în viaţa noastră, ne purtăm cu ei ca şi cum ne aparţin de drept, nu îi ascultăm cu adevărat ci mai degrabă suntem cufundaţi în starea noastră perpetuu şi ne supărăm atunci când ei par să nu ne-o înţeleagă, cerem de la ei constant şi ne învăţăm să primim pentru că aşa se văd lucrurile din punctul nostru, ajungem să ştim ce ar fi bine să facă, ce ar fi bine să nu facă, îi pedepsim dacă nu au un comportament conform aşteptărilor noastre ...

Trăim o parte bună a vieţii în care, indiferent dacă suntem egocentrişti sau nu, simţim din perspectivă umană.

La un moment dat avem sentimentul cert că ceea ce ne aparţine cu adevărat sunt doar trăirile noastre, decoperirile personale, înţelegerile, punţile din noi pe care le creăm şi peste care reuşim să trecem. Începem să vedem şi o altă variantă a ceea ce trăim şi oamenii pe care îi întâlnim nu mai sunt bunurile noastre ci devin  purtătorii unor chei : prin ceea ce ne fac să simţim, prin situaţiile pe care le creăm împreună, prin ceea ce ne trasmitem unul altuia, ne ajutăm să descuiem încăperi ferecate din noi şi din univers. Fiecare om poartă un dar special  pentru celălalt, fiecare om pe care îl întâlneşti te învaţă ceva anume, ceva ce  nu  aflaseşi singur până atunci; uneori unul dintre cei doi ştie deja acel ceva, alteori nici unul nu bănuieşte măcar, fixat pe dorinţa pe care o nutrise dintotdeauna. Se întâmplă însă ca oamenii care îţi aduc cea mai mare suferinţă să fie şi cei care au darul cel mai important pentru tine, darul pe care de fapt chiar îl doreai, îl aşteptai fără ca măcar să fii conştient de asta. 

Trăim o altă parte a vieţii când vedem lucrurile din perspectiva divină şi primim tot ceea ce trăim aşa cum vine dar şi cu bucuria recunoştinţei faptului că a fost posibil. Chiar şi dacă după această înţelegere există lacrimi, sau durere, ele au altă încărcătură şi alte urmări în viaţa tuturor pentru că noua înţelegere şterge dorinţa de a îl pedepsi pe celălalt atunci când nu se comportă aşa cum doreşti sau te aştepţi tu. Până atunci, dacă celălalt nu făcea ceea ce doreai, dacă nu primea tot ceea ce îi ofereai sau dacă nu îţi dădea tot ceea ce îi cereai, apărea aproape instantaneu gândul răzbunării, sau al "pedepsei" chiar şi la nivel subtil. După acel moment de schimbare a înţelegerii vieţii tale, începi să observi darurile oamenilor din viaţa ta ... până şi absenţa unora este plină de daruri... şi atunci nu poţi decât să fii recunoscător pentru tot, TOT ce trăieşti, pentru tot ce poţi să simţi, să imaginezi şi să creezi.  

Şi exact atunci, în acea perspectivă nouă îţi vezi frumuseţea, măreţia şi accepţi minunea faptului că exişti şi încetezi să îţi mai faci singur rău... după aceea o vezi în toţi şi în tot ceea ce trăieşte pe lumea asta.

Gloria in excelsis Deo


sâmbătă, 25 octombrie 2014

"C'est écrit..."

Il y a plusieurs livres qui nous accompagnent sur la route: des livres offerts, des livres achetés; des livres tant désirés; des livres lus et relus mille fois avec la meme passion, des livres qu'on écrit seul ou ensemble mais au-dessus de tout il y a le Grand Livre de la Vie où tout est écrit; parfois on arrive à comprendre qu' en dépit de nos efforts, en dépit des conseils des autres ou de notre raison, nous nous trouvons au beau milieu des pages de ce livre, juste à l'intérieur du chapitre qui nous est consacré, où nous sommes les personnages choisis par le Grand Narrateur.

Quand nous vivons l'absurde, l'impuissance, quand nous constatons que nous ne sommes que les personnages ébauchés par un Illustre Panache, on accepte et on se dit "C'est écrit"; on vit alors le  mystère de la compréhension de l'ineffable et à notre tour, on ne le dévoile non plus  mais une sorte d'autre magie nous envahit pour le reste de notre parcours et nos contours sortent de l'histoire pour écrire à leur tour de nouveaux  réves sur la Terre.

***

Există o multitudine de cărţi care ne însoţesc pe drumul nostru: cărţi oferite, cărţi cumpărate, mult dorite, citite şi recitite de mii de ori cu aceeaşi pasiune, cărţi pe care le scriem singuri sau împreună dar mai presus de toate există Marea Carte a Vieţii unde totul este scris; uneori reuşim să înţelegem că în ciuda eforturilor noastre, a sfaturilor celorlalţi sau a raţiunii însăşi, ne găsim de fapt chiar în mijlocul poveştii din această carte, exact la capitolul care ne este destinat şi în care suntem personajele alese de Marele Narator.

Când trăim absurdul, neputinţa, atunci când constatăm că nu suntem decât personajele schiţate de un Panaş ilustru, vine acceptarea şi spunem: "Este scris"; atunci trăim misterul înţelegerii inefabilului et ne vine rândul să nu îl dezvăluim dar un fel de magie intră în noi pentru restul drumului iar contururile noastre ies din poveste pentru a scrie la rândul lor istoria unor noi vise pe Pământ.



vineri, 24 octombrie 2014

Gândul de week-end-103


E interesant să observi cum e o vreme când pui un preţ imens pe un gest şi nu vrei să îl faci în ruptul capului, chiar dacă ţi se cere cu drag ...  şi cum vine o altă vreme când se transformă ceva în tine şi înţelegi că gestul acela nu reprezintă de fapt mare lucru.  Atunci însă el nu mai are nici o putere, nici o încărcătură şi nu va mai reprezenta nimic pentru cel care îl aştepta înainte cu ardoare.


miercuri, 22 octombrie 2014

Cântecul sufletului...

Oamenii care trăiesc în lipsa cuiva la care au ţinut mult au o anume privire, aparte, ca şi cum văd în acelaşi timp imagini din cele două lumi: cea reală şi cea a celui care trăieşte doar în ei. Cu timpul această privire se transformă în blândeţe şi ei capătă o anume măsură a exprimării sentimentelor, o temperanţă pe care nu o manifestau înainte.


În mod paradoxal cei din apropierea lor simt mult mai profund decât până atunci orice sentiment şi în special nostalgia şi dorul.



Miercurea fără cuvinte-30



acasă


sâmbătă, 18 octombrie 2014

Când mă iubesc...

În ziua aceea m-am dus la el ca să aflu răspunsuri...a privit undeva, apoi mi-a întâlnit ochii şi mi-a zis:"nu ai iubit viaţa şi nici nu te-ai iubit pe tine". 

L-am privit şi ceva din mine a început să se mărească până când s-a făcut întrebare: Ce înseamnă să mă iubesc pe mine? Nimeni nu m-a învăţat ce înseamnă, nimeni nu mi-a arătat vreodată. Dacă îmi spun "Te iubesc" privindu-mă în oglindă nu e mare lucru ca trăire. Cred că ar trebui să existe mai întâi trăirea şi apoi nevoia de a mă privi, a-mi zâmbi şi a-mi spune:"Te iubesc, măi! Te iubesc, tare mult" să vină firesc. 

M-am gândit la tine atunci, m-am gândit să te întreb asta  când te văd. 
M-ai ascultat şi apoi ai întrebat: "Ce înseamnă pentru tine să iubeşti pe cineva?"

Am stat o vreme şi ţi-am răspuns: "În primul rând tot ce fac pentru casă o fac de drag pentru celălalt, dacă locuim împreună. Apoi pot să fac multe pentru el, chiar multe: servicii, încurajări, mângâieri, aprecieri, să petrec timp cu el. Când se întâmplă ceva, când celălalt mă răneşte, încet, încet mă opresc din a le face, nu le mai fac cu bucurie, cu drag dacă e obligatoriu, cum ar fi treburile în casă, ori nu le mai fac deloc Culmea e că tot eu sufăr când nu le mai fac pentru că aş fi vrut să continui în a iubi, în a a-mi demonstra afecţiunea"

"Aha, mi-ai zis, şi cu tine, în relaţia cu tine, cum e?"

" Să-ţi zic la ce mă gândesc ... eu mă văd precum o sferă de lumină care are simţuri şi conţiinţă şi care la un moment dat intră într-un corp, în casa pământeană. Relaţia mea cu mine poate fi înţeleasă şi ca relaţia mea cu trupul meu: cum mă port cu el, cum ştiu să îl ascult, să îi înţeleg mesajele, să îi răspund, cum îl tratez, cum îl respect ...cum îi învăţ limbajul. Când mă iubesc mă stimez, mă ascult, sunt blândă şi bună cu mine, sunt afectuoasă şi nu îmi fac rău, nu mă răzbun pe mine, nu mă umilesc, nu îmi impun situaţii înjositoare. Când mă iubesc îmi zâmbesc prin toate celulele, prin toţi porii, iau decizii după ce ţin cont şi de mine; petrec timp cu mine, îmi fac servicii, mă încurajez, mă apreciez, îmi fac cadouri, mă recompensez şi îmi respect dorinţele." 

Dar modul cum trăieşti cu oricine altcineva fiecare clipă, cum faci treburile în prezenţa sau în absenţa sentimentelor celorlalţi, cum treci prin fiecare moment al vieţii? e tot relaţia ta cu tine. Dar gândurile pe care le cultivi? Arată ele  iubirea faţă de tine, iubirea în general? Dar modul cum vorbeşti, cum te hrăneşti, cum respiri, cum păşeşti...arată iubirea?

Totul, tot ce trăieşti pe lumea asta arată dacă te iubeşti sau nu.


vineri, 17 octombrie 2014

Gândul de week end-102


Vine o vreme când renunţi să mai vrei să îţi fie recunoscută dreptatea... apoi o alta în care nu mai doreşti să fii înţeles de ceilalţi...şi se întâmplă apoi să ieşi din cerc.


miercuri, 15 octombrie 2014

Răspunsul

Ne întâlnim unii cu alţii, ne alăturăm, trăim stări, emoţii. La un moment dat ajumgem la un paroxism al simţirii şi îl împărtăşim, e atâta fericire în noi, atâta graţie pe care vrem să o transmitem, să o facem cunoscută şi spunem prin cuvinte, prin gesturi sau  înflorim în noi acel " te iubesc"  unic... îl trasmitem şi... vine un suflu rece... ştim în momentul acela că celălalt nu simte ca noi, nu a înţeles sau nici măcar nu a băgat de seamă marea trăire. Celălalt care este ACELA, iubitul, fiinţa specială, aleasă dintre toţi ceilalţi, cel care ne-a fermecat, ne-a convins să fim împreună, să fim alături. 

***
Stăteam de mai multă vreme în starea aceea, simţeam că iar mă îndepărtasem de ceva, că iar eram printre neguri însă de data asta nu mă mai lăsam înecată în trăiri .. le lăsam pur şi simplu să vină peste mine, dar nici nu le opream , nici  nu mai luptam împotriva lor. Simţeam tristeţea în preajmă, însă nu mă mai îmbrăcam în ea...m-a atins de câteva ori cu faldurile ei şi a plecat până la urmă...stăteam şi simţeam că e ceea ce trebuia să fie. 

Atunci m-am aşezat lângă înger şi i-am vorbit: " Tu ştii că nu am intenţii rele, tu ştii cum sunt, cum simt, cum gândesc, tu mă ştii dintotdeauna. Ai văzut cum am pornit cu inima deschisă mereu, ai văzut cum am dorit să nu rănesc, cum m-am împotrivit chiar şi gândurilor.care ştiam că fac rău.. spune-mi, arată-mi, pentru că nu văd, nu pot să văd ce nu fac bine, ce mă aduce iar şi iar în acelaşi punct; dacă nu îmi arăţi, cum să ştiu să nu mai greşesc?... spune-mi pe înţelesul meu."

***
Singurătatea mă atrăgea tot mai mult, tăcerea mi  se impunea cu toată forţa ... am tăcut, m-am retras. Ţi-am dat telefon ca să îţi zic că nu mi-am schimbat planurile, dar că o vreme am lipsit, pentru că am căutat să mă retrag şi mai ales că am sentimentul că am rămas blocată într-o situaţie... atunci, în momentul acela când mi-ai vorbit am ştiut că primeam Răspunsul. 

Mi-ai spus că am rămas tâmjind după emoţia aceea, după trăirea pe care am simţit-o dar că noi, toţi avem modul nostru personal de a simţi. Mi-ai spus că trăirea aceea este a mea , şi simţirea tot a mea, că faptul că a fost în compania unui om, nu înseamnă că în lipsa aceluia, eu nu mai pot să o am, Ea a fost mereu la mine şi a apărut când mi-am deschis inima, când mi-am lăsat să înflorescă tot ce închisesem de frică. Mi-ai spus că ne întâlnim unii cu alţii, şi că există clipa de graţie când ne deschidem în acelaşi timp, trăim împreună o stare însă fiecare în felul său şi că apoi, e posibil ca unul să nu fie pregătit, să nu poată face faţă, să nu vrea pur şi simplu şi atunci se închide iar celălalt rămâne uneori crezând că el este de vină, că a greşit iar, că asta îi e sortit să trăiască perpetuu. De fapt, el trebuie doar să înţeleagă cum poate să îşi creeze echilibrul interior, pentru ca deschiderea aceea de graţie să se întâmple în viaţa sa din nou...el este dator să se înţeleagă, să se accepte, să îşi refacă punţile dinăuntru şi să îşi redeschidă ferestrele sufletului larg spre viaţă. 

***
" Eu nu încurajez pe nimeni să stea într-o situaţie care îi face rău, dar nici să ia o decizie cât timp nu este în stare de echilibru. Altfel, tot ce a trăit , va retrăi doar că în alt context" mi-ai spus , şi ai adăugat " De fapt noi asta avem de învăţat: cum să trecem prin clipe" şi am înţeles atunci că sunt clipe de înflorire, de deschidere, şi clipe de frunze căzând, ori de flori uscate pe morminte. 





sâmbătă, 11 octombrie 2014

Chaque fois que je ferme mes yeux...

Quand je ferme les yeux je recrée l'univers primordial..  sous mes paupières closes se déroulent des scènes intactes et  je  retrouve  le royaume où personne n'a pas la force de tuer l'amour, où tant d'histoires se vivent dans l'harmonie quetée. Quand je ferme les yeux personne ne peut rien contre les reves qui s'accomplissent pour la paix et le bon etre des autres... quand je ferme mes yeux, tout est possible, tous ont les coeurs ouverts et  bénissent  ce qu'ils vivent, ce qui vient vers eux...... quand le rideau de mes paupières tombe sur l'image que les autres veulent imposer je vois leurs lumières, leurs espoirs humaines, leurs ailes cassées  et alors je franchis le seuil de leur univers, je pénètre dans leur paradis pour les accompagner vers leurs désirs les plus chers qu'ils ne peuvent pas accepter et puis je reouvre mes yeux et je cherche la main qui pourrait tenir la mienne dans une étreinte chaude sur la voie parfois dure de ma route. 

Quand je me retrouve dans la vie de l'au-delà de mes yeux fermés nous sommes ensemble et toi, tu peux faire tous les gestes que  les autres t'empechent de faire, tu es finalment libre et on comprend le véritable sens de tout  ce que nous vivons.... et nos coeurs se parlent ouvertement, sans masques, sans les protectons imaginaires et fausses... dans cet univers on comprend finalement que l'on s'appartient depuis des temps plus anciens que la vie meme et que l'on n'y peut rien, que sans cette vérité acceptée pleinement on lutte contre nos vies, contre nous-memes. Là, à l'intérieur de moi il n'y a pas de vengeance, de rancoeur, il n'existe pas le manque de respect entre ceux qui s'aiment, pas de mensonges, pas de secrets venimeux... là on voit bien et on se rend compte comme les autres nous manipulent pour accomplir leurs désirs mesquins, juste pour nous voir  séparés car ils ne supportent pas le bonheur vécu à l'extérieur d'eux  puisq' ils vivent encore entre les frontières de la possesion illusoire. 

Et puis, toujours dans ce monde de sous mes paupières fermées tu sais finalement que tu peux etre aimé simplement pour le fait que tu es en vie, tu n'as plus besoins d'entendre des confirmations répétées d'acceptation, tu peux le croire à jamais sans des doutes inutiles. 



Quand la peine est trop lourde

Quand le monde est trop laid

Quand la chance est trop sourde

La vérité trop vraie



Comme au dernier voyage

Pour y voir enfin mieux

Enfin d'autres images

Quand on fermes nos yeux.







Bon anniversaire, JJG! 

vineri, 10 octombrie 2014

Gândul de week-end-101


 "A fost odată" este începutul oricărei poveşti pe care urmează să o trăim şi  pe care alţii o vor citi cu nesaţ.




vineri, 3 octombrie 2014

Gândul de week-end-100

                      
                 Când ceva sau cineva  te vrea cu adevărat, îţi faci timp şi loc să intre în viaţa ta. 
                       
                                                ( gând inspirat de Ni )


miercuri, 1 octombrie 2014

Romburi


  • Dacă ar fi să mă nasc pe Pământ a doua oară, m-aş naşte sigur  pentru a scrie. Ca să ating cu slova  oameni pe care nu-i voi  întâlni vreodată, să-i mângâi şi să-i îmbrăţişez cu înşiruirea cuvintelor.
  •  Dacă ar fi să te  întâlnesc vreodată va fi pentru că te-am căutat în tot Universul şi nu am căutat întregul Univers în tine.
  • Astăzi am văzut înregistrarea lapidării unei femei adulterine dintr-o ţară arabă... e greu să vorbeşti despre fericire într-o astfel de lume.
  • Oricare din alegerile pe care le facem cât nu suntem perfect curaţi nu poate fi decât parţială.

***

  • Toamna... în copilărie ştiam că e toamnă abia când începeau ploile reci...în adolescenţă, dacă  nu era cea mai tristă şi melancolică, era o toamnă ratată...în culmea vieţii toamna prin copacii care îşi aprind frunzele luminoase auriu-oranj, îmi arată că există  două moduri de a te despărţi definitiv de ceva: prin lumină sau prin absenţă.
  • Vine o vreme când înţelegi că într-adevăr tot ce trăieşti a fost dorinţa unei părţi din tine.
  • Uneori, sticla pe care o arunci în mare nu ajunge nicăieri sau o găseşte cineva după ce tu nu mai eşti. Asta nu înseamnă că tu nu ai existat.
  • Orice act de creaţie este rezultatul unei contopiri intime.
***
  • Uneori refuzăm să continuăm o relaţie pentru că pare fără rost...cu timpul vedem rostul în însăşi influenţa ei din acţiunile noastre ulterioare.
  • Mai întâi fugi de singurătate, pe urmă o cauţi, iar apoi afli în ea întregul univers şi nu mai vrei  să fii nici singur, nici în compania cuiva; trăieşti ceea ce îţi trimite viaţa.
  • Vine un timp când devii atent la faptul că respiri, mai apoi înţelegi cum te manifeşti ca fiinţă după ritmul vieţii, iar  când trăieşti conştient alternanţa interiorizare-exteriorizare, în mod natural  cunoşti  echilibrul.
  • Dacă îmi imaginez existenţa potrivit fizicii cuantice, eu sunt în toate şi totul e în mine are nou înţeles.