miercuri, 1 octombrie 2014

Romburi


  • Dacă ar fi să mă nasc pe Pământ a doua oară, m-aş naşte sigur  pentru a scrie. Ca să ating cu slova  oameni pe care nu-i voi  întâlni vreodată, să-i mângâi şi să-i îmbrăţişez cu înşiruirea cuvintelor.
  •  Dacă ar fi să te  întâlnesc vreodată va fi pentru că te-am căutat în tot Universul şi nu am căutat întregul Univers în tine.
  • Astăzi am văzut înregistrarea lapidării unei femei adulterine dintr-o ţară arabă... e greu să vorbeşti despre fericire într-o astfel de lume.
  • Oricare din alegerile pe care le facem cât nu suntem perfect curaţi nu poate fi decât parţială.

***

  • Toamna... în copilărie ştiam că e toamnă abia când începeau ploile reci...în adolescenţă, dacă  nu era cea mai tristă şi melancolică, era o toamnă ratată...în culmea vieţii toamna prin copacii care îşi aprind frunzele luminoase auriu-oranj, îmi arată că există  două moduri de a te despărţi definitiv de ceva: prin lumină sau prin absenţă.
  • Vine o vreme când înţelegi că într-adevăr tot ce trăieşti a fost dorinţa unei părţi din tine.
  • Uneori, sticla pe care o arunci în mare nu ajunge nicăieri sau o găseşte cineva după ce tu nu mai eşti. Asta nu înseamnă că tu nu ai existat.
  • Orice act de creaţie este rezultatul unei contopiri intime.
***
  • Uneori refuzăm să continuăm o relaţie pentru că pare fără rost...cu timpul vedem rostul în însăşi influenţa ei din acţiunile noastre ulterioare.
  • Mai întâi fugi de singurătate, pe urmă o cauţi, iar apoi afli în ea întregul univers şi nu mai vrei  să fii nici singur, nici în compania cuiva; trăieşti ceea ce îţi trimite viaţa.
  • Vine un timp când devii atent la faptul că respiri, mai apoi înţelegi cum te manifeşti ca fiinţă după ritmul vieţii, iar  când trăieşti conştient alternanţa interiorizare-exteriorizare, în mod natural  cunoşti  echilibrul.
  • Dacă îmi imaginez existenţa potrivit fizicii cuantice, eu sunt în toate şi totul e în mine are nou înţeles.

Niciun comentariu: