miercuri, 22 octombrie 2014

Cântecul sufletului...

Oamenii care trăiesc în lipsa cuiva la care au ţinut mult au o anume privire, aparte, ca şi cum văd în acelaşi timp imagini din cele două lumi: cea reală şi cea a celui care trăieşte doar în ei. Cu timpul această privire se transformă în blândeţe şi ei capătă o anume măsură a exprimării sentimentelor, o temperanţă pe care nu o manifestau înainte.


În mod paradoxal cei din apropierea lor simt mult mai profund decât până atunci orice sentiment şi în special nostalgia şi dorul.



Niciun comentariu: