vineri, 27 ianuarie 2017

Gândul de week-end-185

Când iubești comunici direct cu divinitatea și zâmbetul e răspunsul.


sâmbătă, 21 ianuarie 2017

Gândul de week-end-184

De multe ori, cum iubim noi și cum simt ceilalți iubirea noastră este atât de diferit...


joi, 19 ianuarie 2017

Nașterea

Există pe lume o stare minunată, atunci când iei în interiorul tău pe alcineva, îl porți o vreme, îl hrănești, îl crești, îi oferi adăpost de suflet și căldură, îți însoțești trăirile de un zâmbet luminos doar gândindu-te la ființa nouă pe care o porți... este starea pe care în mod obișnuit oamenii o atribuie gravidității însă ea este comună oricui. 

Încă de când suntem capabili să ne purtăm ființa prin viață, în orice clipă putem să luăm conștient pe altcineva în interiorul nostru și să-l purtăm cu noi prin clipe, să îi zîmbim luminos doar gândindu-ne la el, să îi trimitem pace și alinare, să simțim că este o făptură minunată și să trimitem constant această simțire către sine. Apoi, când vine un anume moment, putem să îi dăm drumul din nou  în propria-i viață sau dimensiune...  născut de noi fiind, oriunde ar alege să meargă, el, cel care a trăit în noi, va fi mereu născutul drag al sufletului nostru și ceea ce am trăit împreună este creația nepieritoare a noastră. 

Din altă perspectivă, nu contează dacă ești femeie sau bărbat, nu are nici o importanță dacă ești mamă sau nu, purtarea celuilalt în sine prin vreme poate fi a oricui.

 Putem  oricând să îl hrănim cu iubire pe celălalt, să îl vindecăm, să gândim gânduri frumoase, cu  pace și senin. În orice clipă, creăm și naștem  sufletele vieții de mâine.


duminică, 15 ianuarie 2017

Gândul de week-end-183


O mare încercare a vieții este să nu devii cel pe care îl dezaprobi.


vineri, 13 ianuarie 2017

O altfel de privire-134- Respingerea

E ciudat cum oamenii simt, trăiesc și acționează în prezența respingerii. Când adulmecă  posibilitatea de a  dispărea din raza de atenție a altcuiva, brusc se activează un soi de sistem de alarmă care le schimbă viața interioară, le accelerează reacțiile, le însuflețește trăirile. Inițial apare ideea și apoi realitatea se modifică potrivit acesteia, până când se creează o nouă viață în care respingerea se  materializează. Părem niște buni fabricanți de despărțiri, de distanțări... prin modul cum reacționăm la ele, prin felul cum le amplificăm ori cum le hrănim cu atenția și energia noastră, devenim campioni în a le materializa. Acolo unde se vorbește prea mult despre ceva, e semn că acel ceva nu mai este... vorbim prea mult despre iubire și gândim imens la despărțiri, la separări... respingerea e o  constană în viața noastră.

E interesant de făcut următorul experiment:  vorbind cu un număr de oameni despre o idee pe care o ai, să observi prima lor reacție; Nouă dintre ei te vor asculta și vor urmări prima pauză pe care o  faci, ca să zică, ”da, așa e....dar știi, de ce nu ....? ” sau ” da, e frumos ce spui, numai că....”  ori chiar : ” hm, tu te auzi ce spui?” Atunci simți cum se insinuează tiptil un sentiment neplăcut în sufletul tău, fără să înțelegi exact ce e și în scurt timp ajungi să gândești chiar opusul a ceea ce îți doriseși cu putere mai înainte... și rămâi cu o nedumerire, o stângăcie  și o opacitate în dorințe, cu atât mai mult cu cât replicile au venit de la oameni care înseamnă  ceva pentru tine. 
***
Privind la interacțiunile pământene actuale, ai putea crede că respingerea, de dragul de a respinge, face parte din chimia organismului uman. Poate că este adevărat pentru vremurile dictate de rațiune și poate că, odată cu trăirea în și prin inimă, acceptarea și adăugarea, integrarea să devină  noua chimie umană.

miercuri, 11 ianuarie 2017

O altfel de privire-133-Cântecul sufletului

Periodic îmi sună în suflet un cântec lin, tânguios ori alert... este un cântec ce vine  împletit cu ritmul vieții ce mă cuprinde, cu pulsarea sângelui prin vene, cu aerul ce mă străbate prin viscere. Îmi răsună prin ființă când mă fac liniște, sau când mă topesc în vast, se întinde până la necuprinsul norilor și se unește cu valul cântecelor altor suflete. 
Uneori, asemeni unei cobre leneșe mă las purtată de acordurile lui, de sunetele lui și plutesc printre volutele respirațiilor dragi...alteori îl ritmez cu bătăile inimii mele, îl compun din trăiri, de game viu colorate ori din unduiri șăgalnice de flaut. 
Cântecul din suflet se cântă singur pe acorduri divine și creează dansuri dintr-un balet sublim, unic și irepetabil. Câteodată se așază în urechea inimii, alteori vibrează în căldura îmbrățișării și cel mai ades îl simt în volutele și circumvoluțiunile creative ale unei  științe încă ascunsă. 
***
Cântecul acesta,  compus  din irepetabila alchimie a trăirii unei ființe, e cântecul universal interpretat de corpul, a fi-ul, gândul, simțirea fiecăruia dintre noi. De aceea, cântecul din mine și cântecul din tine, când sunt împreună, pot forma arii sublime sau bucăți disonante. 

Uneori, cântecul din suflet se vrea orchestrat, alteori se lansează în  solo-uri virtuoase,  bucurându-se de fiecare notă, de fiecare compoziție. Într-un timp, îl ascultam cu o anume teamă că ar putea fi auzit și furat de altcineva, dar la un moment anume, am știut  că fiecare suflet are cântecul lui dar și că, chiar dacă l-ar cânta altcineva, oricine, nu mai e  el. Cântecul sufletului meu se cântă doar prin respirația din mine, doar prin ritmul inimii mele, doar prin scânteile unice din creierul meu. 
***
Cântecul din suflet e cel care se aude cu mult timp înainte și mult timp după ce un om trăiește.



duminică, 8 ianuarie 2017

O altfel de privire-132- Ai salvat lumea și astăzi

Pe la o vârstă oarecare, fără vreo pricină anume, simți dorința puternică de a salva lumea de propria ei urâțenie care îți apare brusc de nesuportat. Fără vreun semn prevestitor, acolo  unde totul părea frumos și încântător, nu poți descoperi altceva decât hidoșenie. Atunci,  născut fiind din vița lui Făt Frumos, sau Florea Înfloritul sau orice Viteaz din poveste oi mai fi citit și admirat în copilărie, te simți însuflețit de  vitejie și de credință, de  siguranța victoriei și pornești marea cruciadă.

***

Zmeii, vântoasele, mumele pădurii și toate cele ale pustiei dispar învinse una câte una, căpcăunii se micșorează și pier, toate forțele potrivnice se domolesc și se îmblânzesc. Și asta  pentru că ai reușit și astăzi să împodobești fiecare clipă cu veșmântul iubirii și al blândeții, pentru că prin gândurile și trăirile  frumoase, prin înțelepciune ai salvat din nou lumea. 




vineri, 6 ianuarie 2017

Gândul de week-end -182


Prin tot ceea ce privesc în afară totul e diferit, prin eu cel care privește, totul e la fel.

duminică, 1 ianuarie 2017

O altfel de privire-131- Îți promit

  ” Fiii oamenilor, dinții lor sunt arme și săgeți și limba lor sabie ascuțită” (Psalm 56)...

Azi dimineață, răsăritul mi-a adus darul promisiunii pe care doresc să o exprim ca pe un angajament de început de drum: știu și simt că anul acesta este dificil pentru mulți,  năucitor chiar, așa că din miezul sufletului meu, fără să mă trădez, îți spun că:
  • promit să nu te mai las să mă rănești, să nu mă mai las impresionată de aparenta-ți victimizare și să îți arăt iar și iar că ești valoros, că meriți, că ești la fel de bun ca orice fiu divin și că totul este doar un balans între curaj și frică
  • promit să port haina blândeții și să îmbrac în cuvinte frumoase orice imagine a ta îmi va apărea în gânduri
  • promit ca de fiecare dată când îți vei mai folosi gândul și vorbele tăioase împotriva mea, să le las să alunece și în schimb să mă rog pentru ca și tu să simți armonia și echilibrul cu tine însuți
  • promit să continuu să îți arăt că îmi pasă chiar dacă vei încerca să fugi de tine însuți
  • promit să rămân acolo unde există zona de mijloc, și să mă abțin să devin salvatorul tău, maestrul, gurul, părintele, mama, tatăl, orice crezi tu că aș putea  deveni, sedus de ispita  de a lăsa frâiele vieții tale în seama mea
  • promit să răspund onest la tot ce îmi ceri
  • promit să mă abțin să îți mai arăt ceea ce cred eu că e bine pentru tine, oricât de evident ar fi asta și să îți respect ritmul și timpul de creștere și învățare
  • promit să fac pace în orice gând și trăire a mea ce se războiește când  îmi răstălmăcești gesturile și cuvintele și simțirea. 
  • promit să lucrez constant ca să devin mai bună, mai înțeleaptă, mai răbdătoare pentru ca și tu să te poți bucura de toate acestea
  • promit să continui să te iubesc oricât de mult te-ai împotrivi pentru că știu că este singurul mod prin care poți înțelege.



Îți promit Ție, cel care ești în viața mea tot anul acesta, să îmi onorez promisiunile!