Pe 20 martie se împlinesc zece ani de când s- a născut acest blog.
Zilele acestea am zăbovit cu gândul la toți anii aceștia în care am trăit omenescul împreună și care mi-au confirmat faptul că a scrie este pentru mine o nevoie, o pasiune, un mod de a trăi. Am acceptat că scrisul nu este un moft sau un răsfăț ci o necesitate care se dovedește a fi benefică și semenilor mei.
Acest blog a creat prietenii nebănuite, care durează și astăzi și în general a fost o secvență din viață pusă pe masă, în văzul tuturor: iată, asta este., asta simțim și trăim toți, ce e de făcut acum?
”În Căutarea Stilului Pierdut” este o poveste de iubire scrisă în direct, născută din dragoste frumoasă și crescută prin ani: este muzică și dans, este contemplare, inspirație divină și multă uimire, este dialogul cu inefabilul și miraculosul care uneori s-au folosit de ființa mea pentru a se naște. Adeseori m-am simțit vehicolul prin care emoțiile, ideile, trăirile își făceau drum spre lume, spre întrupare.
Este o poveste care a trecut prin toate etapele cunoscute, a avut eroi și încercări, prieteni și dușmani, a parcurs drumuri lungi până la merele de aur, apa vie, secretul vieții și al morții, fata cea frumoasă și deșteaptă ori prințul cel fermecat. a avut pegasul său și puțină magie, multe fioruri și sclipiri aurii.
Fac o reverență în fața voastră, cititorii fideli sau întâmplători, vă mulțumesc fiecăruia în parte, mulțumesc pentru fiecare gest de susținere, promovare, pentru fiecare mesaj primit.
”În căutarea Stilului Pierdut” a ajuns la o vârstă la care se întreabă cum să continue, se întreabă dacă felul cum a trăit până acum mai este de actualitate, dacă nu cumva este momentul să se metamorfozeze și să pornească spre o altă zare căci Stilul Pierdut, a fost regăsit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu