Poveștile sufletului-28- GPS-ul

-Știi, există o vreme când GPS -urile noastre vorbesc între ele...

- Nu înțeleg, la ce te referi?

- E  ca atunci când planifici o călătorie cu mașina: îți fixezi destinația pe o hartă și alegi parcursul, stabilești popasurile, șederile și estimezi durata voiajului. Uneori alegi să te lași ghidat de un GPS care alege varianta cea mai potrivită de drum, ținând cont de realitatea de la fața locului.

- Asta pot înțelege...

- Ei bine, dacă viața însăși ar fi o călătorie cu o destinație pe care am ales-o inițial, poate chiar înainte de a ne naște?

- Poți spune și așa.... dar ce e  cu GPS -ul?

- Mă gândeam că în noi, undeva în suflet există o parte care știe deja destinația călătoriei noastre și care a stabilit destul de în amănunt detaliile drumului. Precum un GPS, vocea din inima noastră  ne spune pe unde să o luăm, ce urmează să facem. ne  indică schimbările de direcție de câte ori rătăcim drumul.  Potrivit obiceiului, putem urma această voce din inimă, sau putem să o luăm pe unde vrem noi, putem să ne trezim în câmp sau în fundături, putem să facem apoi calea întoarsă până ajungem iar pe drumul nostru. Se poate chiar să facem  ocoluri prelungite alegând să nu urmăm sau neînțelegând sfaturile acelei voci interioare, acelui GPS de viață pe care îl avem pornit de când ne naștem.

- Și vrei să spui că....?

- Vreau să spun că sunt convinsă că GPS-urile astea comunică între ele... stabilesc locul unde vehiculele noastre se întâlnesc, și eventual pe acela unde se despart.

-Crezi?

- Da, și mai cred că noi știm asta dar uităm profund

-Hm...de ce ar face asta și mai ales de ce ne duce spre unii oameni?

- Cred că suntem meniți să jucăm anumite roluri în viața celorlalți și ei în a noastră.

- De ce ar fi așa?

_  Să învățăm, să evoluăm, să progresăm... alături de cei asemenea nouă... împreună cu cei din același trib...

- ...

- În plus, când GPS-ul nostru tace, ori se strică, suntem ghidați de acela al celorlalți, aceia meniți. Prin ceea ce ne spun dar mai ales prin ceea ce fac ei în fiecare zi pentru ei înșiși, pentru ceilalți și pentru noi, putem ști încotro se îndreaptă ... e un mod de a ne alege însoțitorii pe drum.

***

Pentru drumurile lungi, rămân aceia care ne prețuiesc și ne respectă.