vineri, 7 august 2015

o altfel de privire-65- valuri haşurate

Era un preaplin de trăiri ...simţeam cum valuri de emoţii mă traversau... am privit cerul nopţii, cele două stele care răsăriseră şi am trimis durerea mea, neputinţa, întrebarea spre ele...m-am aşezat pe bancă şi am simţit brusc privirea atentă a pisicii asupra mea... am început să îi vorbesc şi a întors capul plictisită... m-am uitat iar spre cerul nopţii căutând un răspuns... între privirea mea şi adâncul din cer o pasăre mică şi albă dansă o vreme fără să ştiu ce fel de pasăre era... mi-am lăsat privirea să coboare şi am văzut copacul ce stătea exact în faţa mea... ca în oglindă...l-am privit o vreme şi a început vântul să îi mişte ramurile, frunzele, îl legăna cu totul... copacul era şi el traversat de emoţii... apoi s-a oprit, a rămas drept, răsfirat firesc spre marginile coroanei, umplând  indigoul nopţii într-o nemişcare picturală...cu ochii minţii l-am văzut prin  anotimpuri, prin furtuni, prin nopţi şi zile, prin ploi, zăpezi, rafale ... cu inima minţii i-am simţit freamătul din toate scuturările, din toate viscolele ori furtunile rapide, i-am trăit frângerile şi apoi, deodată, i-am simţit liniştea firească de după trecerea tuturor, plinătatea din creştere.... atunci mi-am văzut frământările, emoţiile, trăirile paroxistice ca pe nişte valuri haşurate ce vin uneori aduse de trecerea inopinată a cine ştie cărui motiv ..




.


Trimiteți un comentariu