Ştii... târziu am înţeles că nu neiubirea ta mă doare ci lipsa mea de iubire, imperfecţiunea ei...faptul că nu pot încă iubi în absenţa participării tale, că iubirea mea păleşte atunci când te retragi, că nu pot continua cu aceeaşi intensitate atunci când nu primesc şi eu...mă miră puţina mea iubire ce se stinge când lipseşte tandreţea, şi comuniunea, şi complicitatea... tristeţea care o acoperă când simt că nu eu sunt ceea ce vrei, că nici nu mă cunoşti ci urmăreşti o iluzie, o făptură care crezi că aş fi...
Mă doare neclintirea şi răceala care îmi înlocuiesc iubirea atunci când simt că nu sunt eu cea cu care vorbeşti, că nu mă vezi cu adevărat...că nu eu, de fapt...şi nicicând...
Ştii...puţina mea iubire e tristeţea mea, şi răceala repetată, şi tăcerea, şi reculul...
Doar atât.. puţina iubire ... de TOT ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu