duminică, 19 aprilie 2015

Copilul...

În fiecare suflet de adult a rămas sufletul de fetiţă sau de băieţel care, în anumite momente se arată cu ochii mari miraţi spre neînţelesul lumii în care a apărut. În fiecare adult există acel omuleţ încrezător care a învăţat că a fi deschis spre lume şi viaţă poate să doară, că a fi sincer este o slăbiciune şi că e mai bine să fii ceea ce vor ceilalţi să vadă.
În fiecare om, apare din când în când privirea de copil care spune cu durere în glas: o să îi spun lui Dumnezeu cum e aici, cum trăiţi voi.

Apoi apare alt văl şi adultul se modelează după visurile care îl traversează...numai că, acolo, în adânc este viu încă sufletul fetiţei sau băieţelului care a fost rănit prima dată şi fără vreo pricină aparentă, îşi deschide uneori privirea în lacrimi.

Să îl onorăm, să îl iubim şi să îl vindecăm pe acel suflet mai mic din noi ...suntem datori cu asta  nouă, vieţii şi copiilor noilor vremuri.


Trimiteți un comentariu