În fiecare an natura ne învaţă o lecţie frumoasă, aceea a înfloririi. Sufletul nostru o admiră, o presimte, o tânjeşte dar nu se încumetă să o imite. În fiecare an, primăvara ne ia de mână şi ne arată cum să ne înflorim dar cel mai des rămânem spectatori. Îi presimţim bucuria, misterul, frumuseţea dar nu ne dăm voie şi rămânem cu mugurii încremeniţi prin anotimpurile ce vin până când o altă primăvară apare, un alt soare zâmbeşte pe cerul inimii şi ne şopteşte duios: hai, înfloreşte şi tu!
Şi vine o zi, pur şi simplu când timid, stângaci îţi desfaci primul mugur şi bucuria înfloririi lui îţi spune ce e fericirea pură. Îţi e a mirarea, a miracolul, a fantasticul, a imensul necuprins care îţi pătrunde prin petalele deschise. Îţi simţi şi tu parfumul şi capeţi mai multă îndrăzneală şi atunci, delicat, pe rând mugurii tăi se deschid simfonic către soarele din înalt, către viaţa dintotdeauna şi înveţi sentimentul nemuririi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu