Într-o formă sau alta, în viaţa fiecărui om vine un moment în care Dumnezeu însuşi îţi spune: "Urmează-mă!"
În majoritatea cazurilor această chemare este o voce interioară pe care o simţi şi faţă de care ai liberul arbitru, căci aceasta e singura decizie pe care o iei tu cu adevărat: aceea de a hotări de care parte vrei să fii. Şi îţi exprimi acceptul în sinele tău, e un cuvânt intim pe care îl dai cu fiinţa ta şi aşa rămâne.
În alte situaţii Dumnezeu se poate întrupa şi cu voce umană îţi spune: "Vino după mine şi o să te fac pescar de oameni!". Pur şi simplu, cu un singur cuvânt, fără nici un contract semnat şi studiat atent, fără nici o altă garanţie, fără clauze ori giranţi. Îţi comunică de la nivelul sinelui său, din esenţa sa şi tu ştii că acel cuvânt e suficient ... Îl urmezi trăind în aceeaşi clipă bucuria cunoaşterii, calvarul despărţirii şi beatitudinea primirii harului.
În adevăr nu e nevoie de garanţii... adevărul este.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu