Era de-a primăvara iar...era frumos, cald, în aer se simţea o adiere bună ce mângîia obrajii încălziţi de razele aurii. Păşeam încet de-a lungul aleii străjuite de pomi în floare, le zâmbeam şi îmi umpleam sufletul de frumuseţea nuanţelor din florile miraculos deschise încă o dată. "Vino!", mi-a şoptit un buchet de la înălţimea umărului meu. M-am apropiat jovial şi mi-am lăsat nările să palpite în toată frumuseţea înflorită. Odată cu prima inspiraţie m-a călătorit un miros ce m-a făcut atentă. Am reluat inspirul şi pe dinaintea ochilor sufleteşti mi s-au perindat imagini de mirosuri în alb şi roz, de zăpadă, de aripă de înger, de mătase orientală moale. Apoi, pe un alt plan, odată cu al treilea avânt de aer am alunecat prin anotimpurile vieţii lui de pom ce avea să fie mai întâi fruct verde şi măr dulce răcoros dintr-o toamnă arămie sau brumat pe la început de iarnă, ori spargere de sămânţă încolţită într-un pământ negru umed cu miros de răcoare.
Mi-am deschis ochii şi am văzut un tăun care se răsfăţa ceva mai sus în aroma altui buchet.
Mi-am pus iar inima în piept şi am continuat să păşesc jumate om-jumate pom în lungul aleii străjuite de pomii în floarea albului roz încă april.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu