Am făcut deja primii pași în Noul An dar mai arunc o privire, peste umăr cum ziceam, ca să păstrez înțelepciunea din ceea ce am trăit. Pentru mine 2021 rămâne un an anume, cu niște trăiri de care nu mă credeam capabilă, cu anumite tatonări ori chiar forțări ale limitelor mele, dar care mi-a adus atât de multe încât nu pot decât să îl privesc ca pe un an Maestru pentru evoluția mea. Nu pot spune că mi-a adus ceea ce îmi planificasem ca romantism ori idealuri, în schimb am învățat atât de multe despre A Trăi în neatașamente și iluzii încât, în ciuda aparențelor, rămâne unul din anii mei preferați.
2021 mi-a adus multe, multe revelații acolo unde obișnuiam să mă mint, acolo unde cosmetizam ori puneam o etichetă ce nu corespundea cu realitatea celuilalt. Și asta a venit exact de la cei doi oameni pe care îi purtam în suflet într-un mod special; totul a început devreme, prin ianuarie și a continuat până când acum, în decembrie am înțeles și mai mult vorbele lui Dan Puric: „Viața-i viață dar și multă nălucire”. Așa că voi, cei mai iubiți de mine ca prieteni, mi-ați adus lecția respectării liberului arbitru chiar când înțelegi că celălalt decide eronat, chiar când simți că celălalt nu este aliniat, echilibrat, ori simți că îți face rău ceea ce manifestă, spune, face. Acum, la ceas de nou început vă mulțumesc pentru această lecție, pentru ceea ce ați luat, fiți sănătoși și ocrotiți pe drumul vostru!
Vin apoi experiențele uimitoare trăite în mijlocul naturii, prieteniile noi, tovărășiile, acel „abia aștept să te îmbrățișez, căci îmbrățișarea unui om al muntelui este inegalabilă, unică, adevărată!” Retrăiesc cu mare bucurie și căldură în suflet experiențele solitare în doi, mai ales Mălăieștii, care rămân pentru mine ca reper de fericire, cele două întâlniri cu urșii în situații diferite, uimitoarea întâlnire cu cei trei băieți montaniarzi dintre care unul era orb și trăia bucuria drumețiilor ca oricare dintre noi, atingerea limitelor fizice în urcușul de patru ore și jumătate când corpul meu s-a răzvrătit de câteva ori și când mintea l-a condus totuși până la capăt, sprijinul la nevoie, infinit de neprețuit, imaginile care îți opreau respirația și când sufletul creștea până la contopirea cu ele, pădurea în toate culorile ei și amintirile dintr-o viață trecută.
Pe un alt nivel îmi apar întâlnirile cele noi, trările ciudate și încă de neînțeles cu un om anume, reîntâlnirea în suflet cu fetele mele și familia pe care am clădit-o împreună, complicitatea, emoțiile, râsetele, glumele, susținerea reciprocă; pașii ascendenți în profesie, coaching-ul și revelațiile personale, toate drumurile noi, provocările acceptate, ispitele refuzate, revenirea spre centru, ființele dragi care au plecat neașteptat spre alte zări, înțelesurile noi, întoarcerea la mine...
Prin urmare, anul acesta rămâne ca simbolul înțelegerii că există cu adevărat Ceva sau Cineva care știe ce și când avem nevoie și ni le trimite în modul cel mai frumos posibil, la momentul neașteptat. De asemenea, rămâne anul în care am recunoscut moștenirea pe care am primit-o de la părinți, bunici, neam și care îmi este de un folos superior, pentru care sunt infinit recunoscătoare.
Pe un alt fundal de suflet îmi rămân cuvintele repetate cu o voce anume. „Ești bine? Da, mulțumesc. Ce pot face pentru tine? Ești supărată? Nu, doar vreau să nu mă mai contactezi. Ți-am zis de atunci că mi-e frică de tine! De ce? De când te-am văzut, mi-a fost frică de tine, pentru că ești ireală! și știam că așa ceva nu e posibil și că voi suferi.”
Și tot în anul acesta m-am întâlnit într-o conversație uimitoare cu mine, într-o trăire ce mi-a adus revelații unice și care m-a făcut să privesc totul dintr-o altă perspectivă. Într-o noapte de sâmbătă am înțeles că nu puteam merge la culcare cu mine, că pentru prima dată în viața asta, atmosfera dintre mine și mine era de nesuportat în realitatea de acum. Atunci m-am ridicat din pat și am făcut o înțelegere cu mine, ce mi-a adus liniștea mult dorită.
Anul s-a sfârșit cu promisiunea ca de fiecare dată când voi susține, ajuta, oferi, să nu o mai fac în detrimentul meu! În cel mai bun caz să fie spre câștig reciproc!
Rămas bun, 2021, An bogat în trăiri cu rost și înțelesuri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu