De fiecare dată când pornesc la drum, duc cu mine imaginea unei destinații; uneori ea îmi apare cu precizie, alteori e foarte ștearsă. Mult timp am simțit în diferite contexte potrivire ori disonanță, până când, călătorind fie pe jos, fie cu mașina, drumul în sine, mi-a adus o trăire ce mă îndemna să o simt iar și iar.
Precum îndrăgostitul care în singurătate fiind, își rememorează chipul iubitei de nenumărate ori pentru a retrăi clipele petrecute împreună, tot așa și eu simt adeseori cum mă cheamă imaginea drumului, cum aștept cu înfrigurare momentul în care încep următoarea călătorie. Și asta pentru că din multele ipostaze în care mă aflu pe lumea asta, doar pe drum simt cum lumea dinăuntrul meu, lumea care sunt și care va dispărea în același timp cu ființa mea terestră, se simte în largul ei împreună cu lumea dinafară, lumea care va rămâne mereu după ce fiecare dintre noi va pieri. Doar pe Drum cele două lumi se recunosc, se înțeleg, se oglindesc, se revelează. Adeseori privirea mea fizică întâlnind imaginile din lumea reală primește răspuns prin sunetele ori ritmurile, unduirile de trăire din lumea interioară. Alteori, lumina, cerul, soarele, vântul se schimbă în nuanțe și mlădieri ce îmi vorbesc direct și se recunosc în oglindiri. Pe drum se întâmplă alchimizări și metamorfoze.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu