Pentru mine atingerea se întâmplă cu mult timp înaintea contactului fizic, a unei strângeri de mână, îmbrățișări ori sărut. De fiecare dată când ne întâlnim în gând sau suntem fizic la distanță mică, simt deja cum sufletele noastre se ating, își vorbesc, se împacă ori se războiesc. Precum o lunetă ce înlesnește mai buna vedere a stelelor, tot așa sufletul meu percepe angoasele, tristețile, zidurile dinăuntrul tău, demonii pe care îi găzduiești, neputințele.
Fac parte din acea categorie de oameni care poate înțelege și iubi pe oricinie cu o iubire egală; pot simți și părțile în echilibru și pe celelalte fără să mă sperie asta și de multe ori am mers tocmai spre aceia unde era mai mult dezechilibru ca să aduc bunătate, înțelegere, lumină, căldură. M-am considerat adeseori o Mamă a răniților și am mers de multe ori mai ales spre ei. La un anume soroc am simțit însă că dincolo de răni există și altceva, ca un Privitor ce veghează în interiorul celuilalt și care îi gestionează intențiile; și atunci, dincolo de rănile fiecăruia, am început să simt intențiile care însoțesc gesturile, cuvintele, faptele sale.
Prin urmare, ceea ce s-a schimbat, poate fundamental în ceea ce trăiesc în relație cu oamenii, este faptul că mă ghidez după cât de mult oamenii își doresc să fie Buni, își doresc să fie ei înșiși dătători de echilibru și inspirație, după cât de mult sunt dispuși să se schimbe pentru a înțelege, a ierta, a lăsa viața să curgă prin ei fără să-i oprească fluxul.
***
Pentru mine atingerea se întâmplă cu mult înainte de contactul fizic și atunci, în întâlnirea dintre sufletele noastre știu dacă vom continua drumul împreună sau nu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu