Te-am văzut şi
am început să zâmbesc. Îţi priveam ochii din ce în ce mai în adânc până când am
căzut în ei. Am clipit des în spaţiul unde eram şi când l-am înţeles am simţit
lumina ochilor tăi; am privit prin ea la
lumea de afară. Locurile erau altele pentru că şi tu erai altundeva. Chipuri
diferite treceau prin deschiderea privirii tale: oameni preocupaţi sau neutri,
chipuri severe, agresive uneori, ochi doritori, buze provocatoare ori reci, oameni
de diferite rase se perindau zgomotos sau tăcut, te căutau, te solicitau, te
voiau. Priveam cu mirare acel iureş care începea să îmi pară obositor şi îţi
admiram cumpătul netulburat. Părea un carusel. M-am aşezat uşor pe un fulg şi
te-am căutat. Voiam să te surprind cu ochii tăi. Ştiam că toţi cei care trec pe dinafară poartă
reflecţia ta, dar voiam să te văd înăuntru, te căutam pe tine întreg. Cum nu
te-am găsit deplin în nici un ungher am simţit o altă curiozitate: dar eu, cum
sunt eu prin ochii tăi? Oamenii din faţa privirilor tale veneau şi plecau,
treceau pe rând cu diferite măşti pe chipuri, ducând vorbe multe cu ei. Priveam
de ceva timp la perindarea aceea şi nu mă găseam nicăieri. „ Te iubesc” mi-ai
spus „ e prima dată când pot să zic cuiva că iubesc” îmi răsunau în urechi
spusele tale şi nu înţelegeam unde eram eu în lumea ta. Începeam să simt
tristeţea când privind mai atent am văzut că oamenii din viaţa ta se vedeau mai
luminoşi, începeau să pară mai vii, uneori mai frumoşi.
Era o undă
luminoasă ce venea din interiorul tău şi care îi aureola cu nuanţe de auriu
lucitor. Am pornit în sens invers pe undă spre interior la tine; am alunecat prin zone de linişte, de
cald, de frumos. Unda devenea tot mai luminoasă aşa că făceam eforturi să mă
adaptez. Am ajuns acolo unde izvora : era atâta lumină încât era dificil să
priveşti direct spre sursă, atunci am stat şi am privit până când am putut
desluşi: încet, încet lumina se făcea contururi fine, apoi mai vizibile, se
mişcau în linii cu sens, se făceau chip şi formă, deveneau om...deveneau
zâmbet: eram EU. Cu emoţie puternică m-am descoperit atât de frumoasă cum nu mă
ştiusem niciodată. Mă priveam zâmbind şi îmi simţeam inima fredonând. Priveam
la lumina ce izvora din mine şi atunci am văzut că unda mergea mai departe prin mine, mai în
interior; am pornit iar călătoria spre adânc
spre sursa luminii şi am aflat-o : un
alt chip, erai TU întreg atunci când ai aflat lumina divină din tine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu