La un moment dat, prea prins în imaginea-ţi reflectată de toate ale mele, ai ales tăcerea bănuind că ea modelează portrete în cei ce rămân. Cum nu mai era necesar să convieţuiesc cu cei doi tu, am rămas cu acela din mine pe care l-am şlefuit imaginar până a ajuns atât de diferit de tine încât dacă l-ai întâlni nu ai mai şti cine eşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu