Trăieşte- visează, munceşte, învaţă, se bucură. Se trezeşte, trece printr-o
zi, doarme o noapte. Parcurge viaţa în spirală. Îşi pune întrebări, caută
răspunsuri. Crede ceea ce poate verifica direct, ceea ce prezintă dovezi
palpabile. Trăieşte...
***
Un dor trece prin sine, dorinţa unei iubiri în care să se lase cunoscut şi
să cunoască deplin. O iubire în adevăr. O iubire care să înlăture toate veşmintele văzute şi nevăzute ale sale şi ale celuilalt. A
trăit apropieri parţiale care nu i-au ostoit dorul. Acum ştie cât poate primi
şi cât poate da. Iubeşte...
***
Trăieşte... iubeşte...speră...aşteaptă... Într-un moment binecuvântat
înţelege că pentru a fi iubit şi a iubi în toate e necesar să cunoşti profund,
să te cunoşti pe tine şi pe celălalt. Când umbra irosirii se pregăteşte să apară, înţelege că deja este cunoscut în toate şi că de când se ştie este
iubit imens. O mare bucurie plină de lacrimi de fericire îl inundă. "Numai cine
te-a creat din sine te cunoaşte deplin, numai cine poate crea din iubire poate
iubi până dincolo de aparent" aude glasul din inimă.
***
Începe să se gândească şi să comunice constant cu acest mare iubitor; îi
împărtaşeşte gândurile sale, nazuinţele, îndoielile; îi cere sfatul ori
ajutorul, îi dedică preaplin de suflet de recunoştinţă, se lasă creionat şi ghidat.
***
Un văl uşor se desprinde şi atent la această minune descoperă o altă cale
spre ceea ce iubeşte de mult. Poate simţi cum adierile universului trec printre
sufletele lor purtând melodia liniştită a încrederii, a confirmărilor de mult
invocate, a iubirii însăşi. Nu mai caută dovezi palpabile, ceea ce trăieşte,
ceea ce simte nu poate fi dovedit nimănui care nu a trăit la fel.
***
Iubeşte...iubeşte...trăieşte veşnic...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu