joi, 28 noiembrie 2013

O altfel de privire-31- Ploi

Sunt momente când cerul, din preaplin sentimental lasă  o perdea de stropi peste lume: sunt picături scurte şi repezi, ori stropi mari şi rari, plescăind asfaltul, sunt picături moi, pufoase şi reci de fulgi albi ori şiraguri  de rotunduri pline şi calde ce spală praful ars al verilor. Sunt momente când se adună atâtea picături încât inundă tot ce întâlnesc; se desfac bariere , se rup baraje, se spulberă tăceri. Sunt clipe când un simplu nor, se decide să se golească peste lume şi atunci, nebun şi neînţeles, în plin cer albastru plouă din preamult. 

Sunt apoi momente când plouă fără să ştim, când picăturile se pierd undeva între ele şi noi, nu ne ating ci dispar în marele albastru  pe aripa unui pescăruş mirat că marea ajunge aşa de sus. 

Sunt clipe când ploile altor lumi ne ating pe obraz fără să fie pic de nor deasupra noastră şi atunci lăsăm  degetele să rătăcească pe chip căutând dovezi de absurd. 

Sunt clipe când fără ştire, lângă o rază de soare, se înmoaie şi se topeşte, se lichefiază şi începe să curgă în picături mici, apoi în stropi mari  ce ajung şuvoaie, bucăţi de gheaţă uitate prin colţuri de vieţi.

Sunt clipe când brusc, fără vreo pricină anume  căldura unei priviri ori a unui gând rătăcind prin spaţiu loveşte un bulgăre pietrificat şi atunci, prin meandre uscate curge purificator râul stropilor adunaţi în albie.


Sunt multe feluri de ploi ...şi multe feluri de lacrimi pe lume...



Niciun comentariu: