Şi-a îmbrăcat uşor haina trupului şi a trecut poarta spre aici. Simţea lumea asta puternic prin emoţii şi trăiri.
Are cele mai de demult amintiri din partea aceasta: îşi mai aminteşte senzaţia de la sânul mamei, îşi aminteşte cînd i se înfăşa corpul pentru a fi scos la plimbare, îşi aminteşte chiar cum stătea în cărucior în timpul plimbărilor zilnice şi cum privea cu ochi miraţi la cei care duceau căruţul.
Îşi aminteşte... şi simte...
Mereu a simţit cu emoţii puternice de la un spectru la altul. Nu a avut dexteritatea minţii unui şahist dar dintotdeauna a purtat vraja stărilor. A trăit aproape toate emoţiile umane , adeseori în singurătate. A citit mult şi a intrat total în lumea imaginară. Apoi a trăit visul acestei vieţi cu o emotivitate aparte.
***
Nimic nu ne aparţine şi totuşi, acum ştia că ale sale, doar ale sale erau trăirile şi felul cum vedea simţind viaţa; numai în felul său putea fi corpul acela pe care îl purta şi numai al său era vibrato inimii pe care o primise. Era un univers întreg în sine, o lume de trăiri unice. De fiecare dată când privea ceva simţea ceva sau de fiecare dată când simţea ceva apărea şi o imagine. Ale sale erau culorile zilelor, ale sale erau sclipirile incandescente, ale sale erau arderile din sentimentele celorlalţi în fructificarea lor umană, ale sale erau tăcerile imense când pleca să-şi exploreze adâncul şi ale sale erau toate multiplele trăiri ce deveneau felurite lacrimi pământene.
***
Nu avem nimic, şi totuşi, după trecerea noastră pământeană, în fiecare loc pe unde am trecut, în fiecare om pe care l-am întâlnit, în fiecare adiere de vânt am lăsat felul nostru de a vedea albastrul sau verdele sau portocaliul, sau movul. Pentru că movul meu nu seamănă cu movul tău şi nici cu verdele tău şi nici cu vreo altă trăire a ta. Pentru că dozajul din fiecare emoţie este unic şi este doar al fiecăruia ce trăieşte şi pleacă. Şi mai presus de toate, toate sunt din toate, dintru ale Sale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu