duminică, 10 mai 2015

"Să priveşti în aceeaşi direcţie..."

Din ceea ce s-a spus despre iubire, cuvintele lui Antoine de Saint Exupery : " Să iubeşti nu înseamnă să vă priviţi unul pe altul, ci să priviţi amândoi în aceeaşi direcţie" mi-au dat cel mai mult de gândit. De-a lungul vremii îmi imaginam cele două fiinţe rând pe rând  privindu-se în ochi sau stând umăr lângă umăr şi privind în faţa lor şi imaginea cu cei doi faţă în faţă mă atrăgea mai tare. Nu pricepeam ce a vrut să spună Exupery... simţeam că trebuie să fie ceva acolo dar nu înţelegeam sensul. 

La un moment dat am ajuns în situaţia de a sta lângă un bărbat, umăr lângă umăr urmărind împreună cu alţi oameni o anume ceremonie.  Timp de mai bine de o oră nu ne-am privit deloc...îmi găsisem un  loc mai ferit şi urmăream desfăşurarea ritualului când am simţit cum se apropie de mine un bărbat şi mi  se aşază alături ..am intuit cine era şi am rămas aşa, împreună fără să ne privim, fără să ne atingem, unul lângă altul, la o palmă distanţă.  La un moment dat totul din jur aproape că a dispărut, nu mai era decât conştiinţa prezenţei noastre atât de puternică în acea realitate.  Nu am spus nici un cuvânt nici unul dintre noi, nu am schiţat absolut nici un gest, nu ne-am privit, nu ne-am atins...Când urma să se încheie ceremonia am simţit cum bărbatul se îndepărtează fără o vorbă; apoi, în aceeaşi zi dar în alt loc şi context, acel bărbat a luat un  microfon şi a rostit în faţa oamenilor care fuseseră mai devreme prezenţi cuvintele lui Exupery. Am ştiut amândoi că se referea la acel timp cât am asistat alături la ceremonie şi ne-am simţit atât de clar prezenţa unul altuia

***
După acea  experienţă am rămas  cu o anume nedumerire: chiar dacă nu ne privisem direct, simţeam că  nu era cu nimic diferită faţă de situaţia când ne-am fi privit, când am fi stat faţă în faţă... nu o făcusem fizic, dar ne privisem cu ochii interiori... La ce anume se referise atunci scriitorul când sugerase că a te privi unul pe altul şi a privi în aceeaşi direcţie e diferit?

***
 Periodic reveneam la acest citat, îi scormoneam sensul şi apoi îl lăsam pe altă dată... până de curând  când am înţeles că de cele mai multe ori oamenii când se întâlnesc sunt avizi să vadă, să evalueze, să cântărească eventualul partener. Îl doresc cât mai conform unor standarde fizice din sinea lor, sociale sau mentale. Oamenii fac ades din îndrăgostire o negociere în care  estimează ce beneficii obţin din acea întâlnire, ce nevoi le vor fi satisfăcute, eventual, dacă sunt altruişti, se gîndesc şi la  cât poate beneficia şi celălalt, cât îi pot oferi ca să fie chit.

***
  Dar dacă  iubirea ar fi de fapt  despre cât de mult putem evolua împreună, alături? Dacă iubirea ar fi despre a săvârşi procesul descoperirii personale, al întregirii, al vindecării şi al completării înainte de a porni alături de omul iubit? de ce nu ar fi iubirea despre certitudinea că suntem perfect rotunzi şi  fără celălalt, că suntem deplini, că am reuşit să transcendem nevoia unuia de celălalt, că putem fi fericiţi la fel de bine de unii singuri ca şi  împreună, iar decizia de a fi alături "la bine şi la greu" ar fi  împlinirea firească a evoluţiei fiecăruia, o alegere liberă şi conştientă. De ce nu ar fi iubirea despre a creşte împreună mai departe, despre a privi către un ideal comun? 




    

Niciun comentariu: