luni, 25 ianuarie 2016

O altfel de privire-98- Întâlnirea

Sunt unele întâlniri ... altfel....

***

Făceau parte din două lumi diferite.. el cânta din țară în țară, din oraș în oraș împreună cu alți tovarăși cântece din ținutul lor de lângă ocean, din vârfuri de munte vegheate de condorul măreț. Ea venise în concediu în acea stațiune împreună cu familia și în acea seară ieșiseră la plimbare cu toții pe strada mare ce traversa orașul și ducea spre malul mării. 
Plimbarea îi ducea tot mai aproape de o anume muzică ce îi chema  insistent. Au ajuns acolo unde cântăreții își stabiliseră locul de cântat și preț de o melodie au trecut ușurel pe lângă ei. 

***
Auzise muzica de departe și acum simțea cum toate acele acorduri o cuprindeau în brațe, îi alunecau prin gânduri, printre respirări, îi lăsau urme ușoare de înfiorare ritmate de suflarea vântului de seară. Aproape de grupul cântăreților și-a lăsat privirile să se bucure de costumele frumoase, de instrumentele grijuliu lucrate. Trecea zâmbind la toată această lume venită de departe când deodată a simțit ca un pumnal ascuțit în piept. Ochii ei întâlniseră  privirea neagră a unui cântăreț și preț de câteva secunde nimeni și nimic nu a reușit să întrerupă acea întîlnire; era conștientă de durerea din inimă, mirată de intensitatea acelei priviri; știa mirarea celuilalt, durerea lui din piept și simțea neputința desfacerii legăturii magnetice din priviri. A trăit atunci, în acea clipă, o viață întreagă printre oamenii din acel capăt de lume Cu eforturi mari și-a mutat privirea din acei ochi și s-a întors la durerea și arsura care pulsau odată cu bătaia inimii. A regăsit-o acolo câteva zile la rând și deși au trecut anii, poartă încă în ea povestea unor munți ce străjuiesc oceanul, a zăpezilor  și țesăturilor viu colorate, a vântului aspru ce răscolește blana lamelor și  penele vulturilor. 

***
Sunt întâlniri când sufletele se recunosc și își povestesc atât cât durează câteva respirări pământene  ce a mai fost și ce va mai fi în  alte vieți...  aceste întâlniri rămân pururi vii în  cei care le-au trăit.




Niciun comentariu: