Sunt clipe când te trezești deodată în interiorul meu și atunci
revin de pe unde sunt, revin în mine ca
să îți aud vocea cum se mlădie în
timpanul meu imaterial, ca să te văd cum îmi
zâmbești când mă privești cu toți atomii din eter, ca să simt împreunul nostru cum mă ființează. Sunt clipe când nu știu
dacă trăirile mele mai sunt ale mele, dacă respirația este doar a mea, sau
sinapsele se înlănțuie chiar în
mine...sunt clipe când atât de mult sunt tu încât eu nu mai sunt și devin eu din tu, noi, eternul TOT.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu