Chiar și în pustiul cel mai arid există un loc unde cândva a curs un râu... pe unde s-a produs o alunecare, o curgere, o fluidizare ... În acel loc aerul este diferit ca și cum râul continuă să curgă într-un invizibil terestru și alunecarea lui face să se miște sunete, adieri, clipociri. Dacă ajungi acolo, e posibil chiar să te simți lângă un râu adevărat, să simți cum prin tine trec unde cristaline și răcoroase, cum îți cresc ferigi printre pietre și pești iuți îți taie undele spe amonte..
***
Trec adeseori prin aridul omenesc și observ cum rând pe rând, felurite râuri dispar tăcut: râul de lacrimi calde, al boabelor de rouă din suflet, cel al curajului în asumare, cel al perseverenței în creștere și curățenie și mai ales râul compasiunii.
***
„Du-mă la râul tău, vreau să-l cunosc!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu