Sunt dintre aceia care duc greul fără să o știi, care îți spun ce au de zis ori tac, dar nu te vorbesc de rău în lipsă pentru că se simt rău fizic chiar și pentru un singur gând potrivnic vieții. Cel mai des merg acolo unde e greu ori provocator în învățare, foarte rar mă aflu unde nu e nimic de făcut. Sunt responsabilă și lucrez spre folos și pasiune oriunde mă aflu. Mă destabilizează oamenii invidioși, bârfitori, mici la suflet și aleg să mă îndepărtez de tot ceea ce reprezintă ei. Cei care mă cunosc mai îndeaproape, cu care am trăit ani buni situații felurite, cei care mi-au simțit vibrația dincolo de cuvinte și aparențe, cei asemeni mie, știu că vine o vreme când trăiești ceea ce îți cere Calea, sau Divinitatea, sau Misiunea și că tot ceea ce reprezintă orgolii mărunte, funcții, statuturi nu au nicio valoare în lipsa integrității, a onestității față de Sine și ceilalți, a asumării depline.
***
Sunt dintre aceia care pot merge singuri pe drum, prin pădure sau pe cale, dar care încă apreciază o companie pe măsură și care preferă solitudinea în schimbul unei proaste însoțiri.
Sunt dintre aceia care înțeleg că îi pot speria pe cei care nu se cunosc, se complac în judecăți și bârfe, care nu sunt impecabili în vorbă și fapt, care trăiesc într-o alunecare lipicioasă fără chiar să înțeleagă acest lucru. Îi văd, îi simt, și îi ocolesc. Ne putem regăsi când vom avea același ideal, aceleași priorități, sau năzuințe. Ne putem asocia și însoți când respectul și recunoașterea sunt singurele criterii ce ne străbat intenția.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu