Iubesc câteva lucruri pe lumea asta mai mult decât o pot exprima, iar printre ele muzica are un loc anume. Mă uimește și mă fascinează modul cum undele sonore în contact cu ființa mea creează dansuri cuantice, ori unduiri de sentimente, cum inspirația se așază cuminte pe un portativ eteric pentru ca apoi să se înșire în cuvinte, în emoții, idei, transcrieri de zenith.
Precum întâlnirea a două instrumente diferite în aceeași partitură, la fel se întâmplă și cu două suflete în relație... fie că sunt de prietenie, de iubire, în căsătorie sau pentru o lucrare comună... un pian și o vioară, împreună ... uneori pianul sună dezacordat alteori, vioara... uneori alăturarea lor se aude ca și cum fiecare cântă separat, ca și cum se aud două partituri distincte în același timp... sau, în mod miraculos, alăturarea lor creează magnificul, posibilul, armonia, creșterea.
Undeva, într-o fărâmă de inimă, cred că fiecare dintre noi tânjește să trăiască acea partitură în care interpretarea fiecăruia să se modeleze în măiestrie, cântecul împreună să fie strălucirea ambilor, fiecare să fie virtuoz în solo și împreună, să creeze acele tăceri ori susțineri în care să se întâmple înflorirea reciprocă... E bine știut că un suflet, la fel ca și o floare înflorește diferit într-un mediu prielnic în comparație cu unul potrivnic. Florile fericite sunt de o frumusețe ireală, uimitoare, divină, iar florile care înfloresc într-un mediu nepotrivit sunt șterse, timide, stângace.
Viața fiecăruia dintre noi are aceste premise: să fie o sonată uimitoare de Mozart sau un cântec oarecare, ce trăiește puțin... iar acest potențial, această octavă divină din suflet, această înflorire măiastră se întâmplă lângă sufletul potrivit nouă... Sunt suflete care ne potențează, lângă care devenim păsări măiastre ce își lasă viersul să lumineze prin veacuri și sunt suflete care ne bruiază, lângă care ne închidem și tăcem.
Noi toți, lângă cel potrivit putem crea o minunată sonată de Mozart în relațiile noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu