Sunt omul Flux
în zile anume
îmi cresc
trăirile,
emoțiile
le simt
paroxistic și
atunci TU
te retragi:
Te privesc,
și aștept zilele
celelalte
când îmi scad
trăirile,
emoțiile
până când
îmi rămân dezvelite
coastele de suflet
Atunci sunt
schelet nemuritor,
rece,
iar TU pari să
mă vezi, să mă cauți...
Te privesc iar
și muguri de verde
îmi nimbuiesc
în suflet până când
trăirile-mi cresc
paroxistic...
din nou.
Sunt omul Flux,
Femeia Flux
și îmi las
Viața,
maree celestă
să se adape din ființa-mi
un ciclu de Fluxuri
divine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu