Constat adeseori că fericirea este de multe ori confundată cu plăcerea și este plasată în locul acesteia pe un loc fruntaș pe lista a ceea ce contează pentru un om în viața sa; dacă stăm puțin mai mult însă lângă omul respectiv putem observa că prin ceea ce face el efectiv, se opune propriei fericiri. Și este firesc din moment ce majoritatea oamenilor nu știu ce reprezintă fericirea pentru ei, din moment ce o confundă sau îi împrumută semnificația de la alții.
***
Pentru mine astăzi, fericirea este acea stare de destindere, de relaxare și de fuziune cu Totul, când simt cum de undeva, din niște cămări necunoscute se ridică un zâmbet larg, un zâmbet irezistibil ce ajunge până în miezul celulei din care m-am născut. Încă rare, aceste momente de fericire îmi sunt jaloane clare că sunt și mai ales că sunt unde e bine pentru mine în primul rând dar și pentru tot ce există în lumea mea, că sunt „pe calea cea bună” cum se spune.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu