-Îngere, i-am zis; ia-mă lângă tine ca să văd oamenii, să văd de la tine dragostea lor.
Îngerul m-a privit o clipă, apoi, fără să spună vreun cuvânt mi-a întins mâna cu aripă şi m-a luat lângă sine.
M-am aşezat la dreapta sa, i-am zâmbit şi apoi am privit spre oameni. Oamenii duceau cu ei culori diferite care se modificau în timp. Erau oameni albaştri, ori roşii, ori verzi sau portocalii, erau oameni ce aveau uneori două sau mai multe culori în acelaşi timp dar erau şi oameni doar din lumină pură, argintie.
-Cum se vede dragostea oamenilor, de aici, Îngere?, l-am întrebat după o vreme.
-Când dragostea se apropie de oameni, ea face ca floarea inimii să se desfacă şi să lumineze până departe.
Am privit mai atent şi am văzut că la unii oameni răsărise un mic soare în piept, el strălucea de fiecare dată mai intens când se afla în preajma unui alt om care avea un soare asemănător. Puteai să recunoşti perechile de oameni care duceau aceeaşi dragoste după faptul că aveau câte un soare de aceeaşi culoare şi luminozitate în piept.
Era atât de frumos ceea ce vedeam...
- Îngere, de ce se schimbă culoarea soarelui la unii oameni? Înseamnă că dragostea lor se schimbă?
- Dacă observi aşa ceva, înseamnă că acei oameni au fost vizitaţi de îndrăgostire doar; dragostea nu a venit încă sau nu va mai veni la ei.
- De ce, Îngere?
- Vezi tu, dragostea nu vine de la început. ea îşi trimite mai întâi solii: atracţia fizică, misterul, jocurile de putere sau de dependenţă, plăcerea fizică trecătoare, melodramele, emoţii nestăpânite care aproape paralizează corpul, dezechilibrele emoţionale, etc. Toate acestea sunt sorii aceia care îşi schimbă culoarea, precum soarele la apus. Unii din ei nu vor mai apărea în dimineaţa următoare. Atunci oamenii spun că le-a murit iubirea.
- Hm. Şi când vine dragostea, Îngere?
- Ea vine atunci când nu mai dai numele ei, celorlaţi sori trecători. Când înţelegi că soarele este mereu luminos şi strălucitor indiferent dacă pe Pământ e seară sau noapte, dacă deasupra casei tale e nor sau furtună. Ea, dragostea are un fel unic al ei de a se schimba rămânând la fel, este un paradox pe care EA îl întrupează.
- Îngere, atunci oamenii se înşeală când spun că o relaţie devine monotonă după trei ani, că trebuie să păstrezi misterul, să nu te laşi cunoscut de celălalt în totalitate?
- Da; fiecare om în viaţa lui se va întâlni o dată cu dragostea. Dacă va fi reuşit până atunci să ştie să o recunoască, va rămâne la el, dacă nu, o va îndepărta singur, căutând sorii schimbători.
- Îngere, mă simt trist pentru oameni. Mi-aş dori să le spun că se înşeală în privinţa dragostei.Cum aş putea să le arăt care e dragostea?
- Poart-o cu tine mereu; o vor simţi şi până la urmă o vor recunoaşte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu