Eram la o distanță oarecare unul de celălalt...foarte aproape ar fi spus unii, imens de departe ar fi gândit alții...eram așezați, fiecare atent la ceea ce se petrecea în realitatea tuturor când deodată am simțit cum ceva se desprinde ușor din ființa-mi și atunci am văzut conturul meu diafan cum pornește usor în întâmpinarea alui tău ce plecase și el simultan din ființa ta.
Priveam uimită la întâlnirea dintre dublul ființelor noastre... urmăream cum se apropiau fără vreo șovăire, cum se opreau o clipă față în față, cum iși admirau culorile reciproc și își armonizau căldura...apoi au continuat simultan să înainteze până când nuanțele s-au contopit și contururile s-au suprapus. Am simțit atunci cum ceva trecea prin ființa mea până la începutul veacurilor în timp ce și eu alunecam prin tine până la începutul sevei, până la originea vremurilor, până în rai.
Fiecare dintre noi a trecut după aceea de partea cealaltă purtând în sine amestecul de culori, amestecul de raiuri, amestecul de ființă ... apoi dublurile noastre au ajuns iar la fiecare din noi. De atunci eu sălășluiesc în tine și tu în mine, împreună și separat, unici și repetabili.
text inspirat de Mircea Dinescu si Adrian Jacota
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu