Într-o zi anume, Dumnezeu s-a gândit să facă om - și a lucrat la creația asta până când primul om s-a întrupat; și i-a dat lui Dumnezeu să stăpânească tot ceea ce El făcuse până atunci; apoi tovarăși i-a dat pe animale: să-l ajute, să-l iubească, să-l însoțească, să-l inspire...
A văzut apoi Dumnezeu cum va crește puterea în om, cum se va coborî din cinstea în care a fost pus și cum creaturi sălbatice îi vor locui firea ... a văzut cum ele vor crește și se vor înmulți înăuntrul omului, cum îl vor popula și îl vor îndemna spre josnicii. A știut Dumnezeu că în om se va da o luptă și că neavând adversar pe măsură, fiarele cele multe vor câștiga bătăliile pe rând.
A văzut apoi Dumnezeu cum va crește puterea în om, cum se va coborî din cinstea în care a fost pus și cum creaturi sălbatice îi vor locui firea ... a văzut cum ele vor crește și se vor înmulți înăuntrul omului, cum îl vor popula și îl vor îndemna spre josnicii. A știut Dumnezeu că în om se va da o luptă și că neavând adversar pe măsură, fiarele cele multe vor câștiga bătăliile pe rând.
***
Îi era drag Omul lui Dumnezeu: avea un ce șugubăț, era isteț și o anume sclipire din privire arăta o sete neostoită în a crește, a cunoaște, a afla ceea ce chiar însuși Dumnezeu face.
Și mai știa Dumnezeu că Omul va face această urcare fără sfârșit și că tot ea îl va pierde la urmă... această creștere continuă îl va face să își dorească să îi ia locul chiar lui Dumnezeu. Atunci, în momentul modelării sale, din drag de Om, i-a făcut suflet între cele două mâini, într-un locaș din inimă, pentru ca să poată face Omul lucrul său zilnic cu iubire... să însuflețească lucrarea mâinilor sale și să sfințească Pământul.
***
Și astfel Omul are două chipuri pentru a căștiga bătălia ce se dă în sine: chipul de iubire și chipul de lucrare, pe care le poartă în fiece cădere și în orice înălțare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu