O altfel de privire-181-Cuvintele

Veritabile ființe înzestrate cu o putere nebănuită, cuvintele ne subjugă până la un anumit moment al vieții noastre, când înțelegem cu adevărat rolul pe care îl au. Cuvintele rostite cu glas tare sau în gând, șoptite în pliurile de suflet sau strigate din focul inimii sunt o înșiruire de sunete aparent inofensive, dar cu o însușire fermecată: pe măsură ce se nasc, ele creează o lume întreagă. 

De exemplu sunetele M și A:  un M singur arată o stare de nedumerire, îndoială, confuzie ”Mmm”, pe când A, ne dumirește, ne duce spre luminare și limpezire ”Aaaaa” iar combinațiile lor indică tot atâtea căi deschise spre imagini de univers diferite: ”Am” arată posesia în limba română dar și exprimarea încântării atunci cînd se ondulează prelungit: ” Ammmmm”  pe când ”Ma” ne trimite la posesia  din limba franceză, sau la exprimarea avertizării prin alungirea sa: ”Maaaaaa”;  repetarea lor în perechea cea mai dulce rostită de orice ființa,  ”MAMA” creează întregul tablou al vieții: este o nedumerire, o mirare, o iluminare în a fi conștient că e ceva sigur  pe lumea asta în multitudinea oamenilor de pe drumul vieții. Acesta este startul, Cuvântul ce a fost la început și care a creat viața pentru tine, lumea întreagă, geneza ta personală, la fel cum la Început Cuvântul lui Dumnezeu a creat lumea, Pământul, Universul.

 Precum în universul cel mare, și în Universul personal urmează  celelalte zile ale creației: apar pe rând  sunetele  E și U ce ne aduc  mirare, uimire, uluire, încântare ” Eeeee”, ”Uuuuuu” și care deschid tabloul lui MEA sau MEU. Universul nostru se îmbogățește cu tot mai mulți de MEA sau MEU ce creează la rândul lor alte cuvinte rostite cu glas tare sau șoptit și care ajung să suprapopuleze lumea noastră până când atingem o stare de confuzie paroxistică.

Atunci e momentul prilenic să apară ”S” ori  ”Sssssss”. El are capacitatea miraculoasă de a topi rumoarea, bruiajul, de a aduce pacea. Efectul lui este precum hipnoza din sunetul șarpelui ce-și încremenește prada,  decompresia uni pneu supraumflat, ori adierea  blândă dintr-o zi însorită pe când dezmiardă frunzișul  verde vânjos. 

***

Astfel, rând pe rând , cuvintele apar pe lume și își iau în serios rolul creator: repetate în gând, spuse cu voce tare, scrise ori încă neștiute, cuvintele trec pe la fiecare dintre noi și ne lasă stropi de univers în ființă... fiecare om trăiește realitatea cuvintelor pe care le găzduiește, fiecare relație este universul cuvintelor pe care le cultivă, fiecare creație este imaginea cuvintelor care au generat-o. 

***

În orice clipă, pe pragul ființei noastre există alături  universuri din cuvintele pe care  le-am spus și universuri din cuvintele ce n-au fost încă rostite și care așteaptă să le naștem.

 Oricând, în orice moment,  pe pragul ființei noastre există un univers anume ce ne cere să se nască: ” TE IUBESC!”