Trăim în nori mai mult decât în senin, trăim mult în ploi sau furtuni, în tristeți, în nemulțumiri, în neînțelegeri și tăceri nefondate, trăim în orgolii și nedreptăți, în minciuni și irosiri, trăim în lașități greoaie ori în frici adunate, trăim în opuneri și respingeri, în negări, în vini și reproșuri, în indiferențe și revendicări...
***
Destul de rar trăim în Te iubesc și mult mai rar în îmi ești drag, îmi place felul tău. De fapt ne temem de te ador și reproșăm puținul mă iubesc cu tine. Respingem ades ia mâna mea și chiar hai împreună... uităm vreau să simt ce simți tu și irosim imens eu sunt tu și tu ești eu... fugim prea des de viața în te iubesc și ne trăim neiubirile în piața publică. Ne dorim iubirea, doar ea, și trăim în fapt în mai bine ce știu deja chiar dacă îmi e rău așa.
palmă a indiferenței, refuzului și abandonului adunate, este răsturnarea a tot ce părea familiar dar...
să trăiești în te iubesc este singurul răspuns valabil la ilogicul creat de atâtea nemuriri apuse.
***
Să trăiești în te iubesc poate fi o arsură mai puternică decât orice rană știută, mai izbitor decât orice
palmă a indiferenței, refuzului și abandonului adunate, este răsturnarea a tot ce părea familiar dar...
să trăiești în te iubesc este singurul răspuns valabil la ilogicul creat de atâtea nemuriri apuse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu