sâmbătă, 22 iunie 2019

O altfel de poveste

Cu toții știm povestea celor 12 lebede și a surorii care a  tricotat cămăși din urzici pentru ca frații transformați în lebede să redevină oameni. Condiția era ca pe timpul cât lucra să nu scoată o vorbă, să rămână mută indiferent de ce s-ar fi întâmplat în viața sa. 

La rândul nostru traversăm perioade în viață când e nevoie să facem o lucrare anume fără să știm care va fi rezultatul exact, dar purtând în inimă imaginea fericită a acelei situații...atunci ne angajăm la a porni pe calea însoțită de tăcere, transformând urzicile înțepătoare în cămăși măiastre cu riscul asumat ca efortul depus în mod onest să fie răstălmăcit, neînțeles și  osteneala noastră să fie privită cu ochi trădători. 

O bună parte a acestei perioade lucrăm ochiurile unei urzeli migăloase buclă cu buclă până când ochii încețoșați de atâta efort se  odihnesc în sfârșit bucuroși pe țesătura terminată, uimiți de frumusețea întregului. 


Cu fiecare respirație înseilăm ochiuri  de suflet pe care din când în când le desfășurăm larg și le lăsăm la aerisire și odihnă  ca o pânză peste zare. 

Există răstimpuri când  ne simțim subțiri și ușori, doar pojghiță de suflet, chip magic întins peste lume, prin care aerul răcoros se plimbă ușor. Atunci sufletul nostru este atât de mare și întins încât universul întreg se strecoară adiind printre ochiurile țesăturii lui.   


Niciun comentariu: